Îngerii Nordului

Foc si gheața

,, Unii spun ca lumea va sfarsi in flacari,
Altii spun in gheata.
Din ce-am gustat eu din dorinta
Pot spune ca îi cred pe cei ce spun de flacari,
Dar daca ar fi sa pier de doua ori ,
Cred ca am invatat destule despre ura
Ca sa spun ca pentru distrugere
E la fel de buna si gheața.
Si ar fii suficienta."

Mi-am lasat instinctul sa ma ghideze spre Victoria. Aveam o senzatie de rau in stomac.
Incepuse sa ninga de vreo ora si deja se asternuse zăpada. Intrebasem peste tot daca au vazut o fata ratacita, insa nimeni nu parea sa stie ceva. Dacă nu o gaseam curand aveam sa-mi blestem zilele toata nenorocita mea viata. Îi lasasem odată familia sa moara. De fapt o lasasem si pe ea, dar soarta sau Dumnezeu, au tinut-o in viata. Stiu ca in clipa in care s-a intors in Regat, mi se daduse a doua şansă. Daca aveam sa o pierd si pe asta, atunci nu mi-as fii iertat-o niciodată.
Brusc am auzit tipete. Insa nu de ingeri. Ci de spirite. Aveau un glas pitigaiat si sinistru. L-am ghidat pe Amadeus spre locul din care veneau strigatele.
Intr-un palc de copaci spriritele sau mai bine zis creaturile cu ochii rosii si gheare incercau sa ajunga la ceva. Judecand dupa tipetele lor incoerente, nu prea reuseau. Am coborat de pe cal si m-am apropiat de ele. Printre trupurile filiforme ale spiritelor am reusit sa vad ceva. Era ceva in zapada. Statea culcat. Probabil era vreun animal. Insa o voce din interiorul meu imi spunea ca ma insel. Am dat sa trec printre ele, dar un spirit m-a apucat de gat, aruncandu-ma trei metri mai incolo. Eh, asta era! Voiau razboi, le dau eu razboi. Mi-am scos pumnalul cu varf de safir de la centura si l-am infipt in prima creatura care mi-a iesit in cale. Un fum negru s-a prelins din ea si a inceput sa se evapore. Un demon nu avea voie sa umble cu asemenea arme magice si mortale la el, dar eu nu eram orice demon.
Am mai injunghiat vreo doua spirite, privind cum zapada se innegreste acolo unde se evaporau.
-Ssssss. Demonule teeeee luuupti cu uniiii ca tineee. Daaaar noiiii sunteeeeem mai puteeeernici decat tineee. Noi sunteeem mortaliii. A sasait creatura la mine, afisandu-si cele sase randuri de dinti.
Am vrut s-o lovesc, dar s-a ferit in ultimul moment.
-Sssstapana vrea ingerul cu ochii de sssafir ssssi nimeeeeni nu-i v-a ssssta in caleeee. A scuipat spiritul, lovindu-ma cu gheara.
Am incremenit. Ingerul cu ochii de safir? Adica Victoria? Privirea mi-a zburat spre trunchiul copacului unde creaturile incercau sa sfasie ceva. Apoi am vazut-o. Victoria statea intinsa pe zapada, complet inconstienta. Ma asteptam sa o vad moarta sau plina de sange, dar era cat se poate de teafara. Si apoi am vazut si de ce. In jurul ei era o aura alb-sidefie pe care spiritele incercau sa o sfasie. Dar nu ceda. Nu inca. Am mai dat odata sa-l injunghii pe cel care a sasait mai devreme. De data asta l-am atins in urmar si a inceput sa tipe. A cazut pe jos chircindu-se de durere. Nu am stat sa mai vad daca dispare sau nu. Am pornit spre Victoria, omorand tot ce imi iesea in cale. Brusc copacul din spatele ei a inceput sa arda. Simteam ca-mi pierd mintile. Nu puteam sa ajung la ea din cauza spiritelor, care-mi tot ieseau in cale. Cu totii s-au aoprit prividu-si socati opera. Crengile arse care cadeau din copac se transformau in trandafiri albastri exact ca ochii Victoriei, cand atingeau aura din jurul ei. Dar tot inconstienta era. Nu stiu cum, dar spiritul o apara si totusi puteam sa vad cum lumina stralucitoare se stingea incet, incet. Nu v-a mai tine mult. Am profitat de momentul de neatentie, si am inceput din nou sa fug spre ea. Nu îi voi lasa sa puna mana pe ea. Imi voi indrepta greseala. Auzeam tipetele de furie ale spiritelor, dar nu ma opream. Mi se parea cea mai lunga distanta din lume. Apoi am vazut cum toata padurea incepe sa arda. Spiritele radeau in hohote si atunci am inteles. Isi construisera propriul iad.
Fulgii de zapada se topeau inainte sa atinga flacarile. Copacii cadeau, iar unul mi-a cazut in fata. M-am ferit imediat. Mi-am desfacut aripile si cand am ajuns la Victoria aura aproape cedase. Am luat-o in brate si am constatat cu groaza ca e mai rece decat vremea. Respiratia îi scazuse mult sub limita normalului. Trebuia sa o scot de aici acum. Spiritele imi blocau calea spre Amadeus asa ca am ocolit. Ii auzeam urland in spatele meu si am marit viteza de zbor. Un spirit m-a prins de aripa si am simtit cum cad cu tot cu Victoria. Amadeus m-a prins de aripa ridicandu-ma in sus. Continuam sa zbor si atunci am vazut in față ceva ce nu ma asteptam sa mai vad vreodata. O armata de spirite impanzeau cerul, iar ninsoarea se intensifica si mai tare de parca ar vrea sa spuna ceva. Am luat-o in directia opusa, injunghiind cu pumnalul orice spirit. Cadeau pe capete sub loviturile mele si ale lui Amadeus care-i strapungea cu cornul din argint.
Am ajuns la marginea padurii, unde astepta o alta armata de spirite. La dracu! Cine îi eliberase pe toti? Au atacat cu un urlet ce ar fi dat fiori oricui. Insa eu îl mai auzisem. Aruncam cu umbre intunecate peste tot, in acelasi timp in care Amadeus c îi lovea cu copitele facandu-mi loc printre ei. Urlau in timp ce-i omoram si sincer ma delectam cu acest sunet. Aveam sa-i distrug armata lui Caius. Dar parca spiritul care-mi vorbise a spus ceva de o stapana. Aveam sa aflu cine îi conducea.
Am fost zagariat si lovit de mai multe ori, dar nu simteam nicio durere. Tot ce voiam era sa o apar pe Victoria. Au incercat sa o smulga din bratele mele, dar erau chiar prosti daca aveau imptesia ca-i voi lasa sa se atinga de ea. Incepuse sa tremure si stiam nu v-a mai rezista mult daca nu o duc la castel. I-am simtit mana agatandu-se de mine. Era incostienta, dar totusi stia ce se intampla in jurul ei. I-am luat mana sarutandui-o.
-O sa fie bine. Am spus incurajand-o sa lupte mai departe cu frigul care pusese stapanire pe ea.
Avea buzele inghetate si i-am soptit apropiindu-ma de ele:
-Ramai cu mine, ingerule. Te rog.
Trecusem de armata de spirite pe care o macelarisem fara sa clipesc. Acum priveam in jos, zapada patata de urmele luptei. L-am vazut pe Amadeus chinuindu-se sa zboare caci o aripa îi fusese lovita cu salbaticie. Sangele îi pata blana cenusie si i-am facut semn sa aterizam. Am pus-o pe Victoria in spatele lui si am rupt patura de pe cal in doua. Cu o parte am invelit-o pe Victoria, iar cu cealalta i-am bandajat aripa lui Amadeus. Vedeam durerea în ochii lui negri, dar in acelasi timp si hotararea. Nu avea sa cedeze. Nu acum.
Am mers pe jos pana la castel cu ninsoarea deasupra noastra.
-Panseaza-l pe Amadeus. I-am spus grajdarului, care privea transfigurat de la mine la cal si la frumosul inger ce zacea inghetata in bratele mele.
Am intarat in castel si tot holul principal se holba uluit la noi. Pai cam si aveau de ce. Eram plin de sange si hainele mi-au fost rupte, iar acum aratam chiar ca un demon. In capul scarilor ne-au intampinat Marcus, Thomas si Nissa. Aratau socati ca toti ceilalti, dar nu si Nissa. Ea parea mai mult furioasa. Si atunci am inteles. Stapana spiritelor statea chiar in fata mea. Domnul mi-e martor ca ma chinuiam sa nu o strang de gat chiar acum.
-Ce s-a intamplat cu tine, Christian? Marcus era livid.
-Intrebati-o pe Nissa. Am raspuns, urmarindu-i reactia.
Chipul Nissei a fost strabatut de diferite sentimente. De la soc, la teama si apoi la furie.
-Despre ce vorbesti? m-a intrebat Thomas.
Am trecut pe langa ei fara sa le raspund. Am dus-o pe Victoria in aripa de vest unde era camera mea. E mai in siguranta aici. Am asezat-o pe pat si am chemat o servitoare sa vina sa o schimbe. Aceasta a scapat tava din mana cand ne-a vazut, iar eu mi-am dat ochii peste cap.
-Schimba-i hainele. I-am poruncit si m-am dus sa aprind focul.
-Dar my lord... nu ar trebui sa iesiti?
Din gat mi-a iesit un hohot de ras, care suna mai mult a disperare.
-Nu. Acum taci si schimb-o pana nu moare de frig.
Servitoarea a cascat ochii cat cepele, dar nu a mai comentat nimic. I-a scos hainele ude si a imbracat-o cu o camasa de noapte subtire.
-Mai pune ceva pe ea. I-am poruncit.
Doamne cat de idioate erau. Ea nu vede ca e inghetata de frig?
A dat aprobator din cap si a mai imbracat-o cu un halat din matase. I-a pieptanat parul si a iesit, lasandu-ne singuri.
M-am apropiat de pat invelind-o cu toate paturile pe care le gasisem. O priveam fascinat. Parca era o regina a mortii. Atat de frumoasa, dar rece si mortala. Voiam cu ardoare sa-i vad din nou ochii. Aceea era dovada ca nu visez. O cautasem luni de zile prin tot regatul. Pana la urma cineva mi-a spus ca fugit o fata din regat. Am presupus ca e ea. Cine ma intreba cum arata nu eram in stare sa-i spun caci nu-mi mai aminteam. Dar cand am revazut-o din nou am fost atat de prost incat sa nu-mi dau seama ca e ea. Ceva ma atrasese la Victoria, dar daca mi-as fii dat mai devreme seama ce era poate ca acum nu ar mai fi fost in situatia asta.
Am inaltat o rugaciune, dorindu-mi sa se trezeasca. Desi nu mai credeam de mult in Dumnezeu, cineva acolo sus o aparase pe Victoria acum sase ani.

-Nissa? La ce se referea Christian? a intrebat Thomas, iar Marcus si-a mijit ochii.
-Nu stiu. Si-o fii pierdut mintile. Oricum nu puteti sa ma acuzati de ceva ce nici macar nu am facut. Si fara dovezi. Sunt doar vorbe-n vant.
-Nissa ar fii totusi cazul sa investigam daca nu te superi. Interveni Marcus.
-Da desigur. Nu ma supar. Chiar va rog. Nu am nimic de ascuns. A raspuns Nissa, afisand un zambet fals. -Voi discuta cu fratele meu chiar acum.
Marcus a plecat, iar ei au ramas singuri.
-Uite cum sta treaba Nissa. Eu nu te cred sub nicio forma. Ai facut odata o prostie pentru care ai platit scump. Si doar stii cum se zice: Daca o faci o data, o faci si a doua oara.
-Thomas, te rog. Doar nu vorbesti serios. Christian e un demon! Il crezi pe el mai mult decat pe mine?
-Nu vad ce motiv ar avea Christian sa minta. El oricum a pierdut tot.
-Dar...
Thomas a ridicat mana, insemn sa taca.
-Gardieni! Arestati-o!
-Dar Thomas, na-am facut nimic!
-Asta v-a decide consiliul, nu tu.
Nissa l-a privit pe arhanghel cum isi indreapta ochelarii pe nas si pleaca.
Asta nu v-a ramane asa. O sa mi-o plateasca.
-Umbre ale mortii veniti la mine!
-Sssssss da ssssstapana!
-Am o misiune pentru voi, dargii mei.
-Oriceee sssstapana.
-Eliberati-ma de gardieni!
In secunda urmatoare cei doi gardieni zaceau morti intr-o balta de sange, cu beregatele sfasiate.
-Perfect. Acum, micile mele ajutoare, vreau sa va duceti dupa Thomas. Vreau sa nu mai apuce ziua de maine.
-Cum doriiiiiti sssstapana. Au sasait creaturile ranjind cu gura pana la urechi.
Ii voi face sa plateasca pentru tot ce am indurat cincisute de ani! Pentru fiecare palma vor plati cel mai scump pret.
Inclusiv Christian!