Îngerii Nordului

Spirite

Nu-mi puteam lua ochii de la cadavrul atarnat de copac, al barbatului care acum doua minute era in viata. Cine ar face asa ceva? Si de ce? Era o legatura intre moartea Clarei si cea a barbatului. Clara era...tanara. Barbatul era baron. Dar ce legatura avea una cu alta? Sirur gandurilor mi-a fost intrerupt de multimea care se adunase sa vada cadavrul. Trebuia sa-i gasesc sufletul. Am trecut de gardul castelului si am ajuns la marginea unei paduri. Am continuat sa merg pe unde imi spunea instinctul si m-am trezit in mijlocul unui luminis. Era luminat de luna. Inca o seara si era luna plina. Luna plina. De ce imi suna ciudat?
In fata mea a aparut fantoma baronului. Stiam ca trebuia sa-i permit sa treaca, dar nu inainte sa primesc niste raspunsuri. Mi-am ridicat barbia si m-am apropiat de el.
-Cine ti-a facut asta? Vocea imi sunase precauta, dar imi venea sa o iau la fuga in orice moment.
Barbatul a clatinat din cap.
-Nu poti sa-mi spui?
A clatinat iar din cap.
-Atunci spune-mi macar cum te cheama. L-am rugat sperand ca pot sa-l fac sa vorbeasca.
-Frederick.
-Frederick, ai fost baron?
-Da.
-Si de ce nu poti sa-mi spui cine ti-a facut asta?
-Daca afla ca stii o sa te omoare tanara preoteasa. Poporul are nevoie de tine. Tatal tau mi-a fost prieten si am sperat pana in ultima clipa ca te vei intoarce. Si am avut dreptate. Nu stiu cine mi-a facut asta. Nu am vazut, dar am aceeasi banuiala ca si tine. Nu sunt sigur, dar mi-au ajuns niste zvonuri la urechi. Caius ar pune-o pe Nissa sa faca niste vraji negre. Nu stiu de ce sau in ce consta, dar ingerii mor pe capete.
-Cum adica? Am intrebat, simtind ca imi vine sa vomit.
-Ingerii mor inexplicabil. Boli de care nu a auzit nimeni, fete care cad pe scari, copii care se injunghie. Trebuie sa-i ajuti preoteasa. Preoteasa a fost ingerul pazitor al popoarelor de atata timp. Trebuie sa-i ajuti!
-Dar nu stiu cum. Chiar crezi ca m-ar asculta cineva?
-Toti nobilii au auzit cum l-ai confruntat pe Caius in acea seara. Au vazut o protectoare in tine. Cineva care sa lupte pentru ei.
Frederick incepuse sa palpaie. Nu mai era timp. Dar mai aveam atatea sa-l intreb.
-Trimite-ma te rog dincolo. E prea tarziu pentru mine. Ai grija nu-i lasa sa puna mana pe printesa.
-Du-te. Am spus simtind poarta cum dispare in spatele meu. Nu puteam sa-l las acolo, bantuind intre doua lumi. Nu era corect. Am vazut cum imi face cu mana si usile porti se trantesc in urma lui.
Ma simteam sfarsita. Tot ce vroiam era sa o iau pe Melissa si apoi sa merg sa zac in pat doua zile. Desi aparent parea simplu sa interactionezi cu spiritele nu era usor. Pentru a le vedea aveai nevoie de spirit. Iar eu il consumasem deja prea mult. Ma durea capul si luminisul incepuse sa se invarte. Nu. Nu puteam sa-mi pierd cunostinta. Melissa. Unde era Melissa?
L-am simtit inainte sa-l vad. Era el. M-a luat in brate si a zburat cu mine pana la castel. Avea aripile de un negru intens. Erau moi si frumoase. Eu pe ale mele nu le mai deschisesem decand am plecat din Regat. Iar acum imi era frica sa o mai fac. Daca mi se innegrisera si mie?
-La ce te gandesti? Pari foarte concentrata. Vocea lui Christian mi-a atras atentia si ma bucuram ca a facut-o. Imi distragea mintea si o facea pe vocea aia sacaitoare din capul meu sa taca.
-La Melissa. Am mintit evitand sa-l privesc in ochii.
-Minti.
Cum de stia? Imi citise gandurile?
-Iar vorbesti prostii. Am zis dandu-mi ochii peste cap, ca sa fiu mai credibila.
-Atunci de ce nu te uiti la mine?
Luar-ar naiba!
-Ca sa intrebi tu. M-am rastit enervata.
-Ai grija, ducesa. Poate te las sa cazi.
Am inceput sa rad.
-Ce sa zic. Crezi ca nu pot sa zbor? M-a luat gura pe dinainte.
Imi venea sa-mi dau palme singura. Nu mai zburasem de sase ani. Mai mult ca sigur as fi pupat pamantul.
Christian a ridicat din sprancene, iar eu m-am uitat in alta parte.
-Chiar asa? Daca stau bine sa ma gandesc, nu te-am vazut vreodata sa-ti deschizi aripile.
-Nu-mi place sa ma dau in spectacol.
-Sa te dai in spectacol? Suntem ingeri. Aripile fac parte din noi. Sau e altceva?
Acum chiar ma enervasem.
-De fapt e incorect sa spui suntem ingeri. Tu nu esti. Am regretat imediat ce mi-a iesit pe gura.
Cum am putut sa spun asa ceva?
Privirea lui Christian a devenit imediat rece si distanta si nu mi-a mai vorbit tot drumul. Ma simteam atat de prost. Voiam sa-i spun ca-mi pare rau, dar nici nu ma privea. Mai proasta de atat puteam sa fiu? Distanta asta ma omora. O simteam ca un cutit ce ma taie pe suflet.
Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la castel. Christian m-a pus jos si a ramas tacut in spatele meu in timp ce intram. In sala de mese era mare galagie. Toata lumea era agitata si nu o vedeam nicaieri pe Melissa. Incepusem sa intru in panica. Pe oricine intrebam imi spuneau ca nu au vazut-o. Nici Caius nu era de gasit. Nu. Daca ii facuse ceva aveam sa-l fac sa regrete. Brusc cineva m-a apucat de brat si am vrut sa ma smulg. Cand m-am intors am vazut privirea rosie ca sangele a Nissei. Imi zambea. Prefacuta!
-Unde e Melissa?
-E la ea in camera. A adormit.
Evident ca nu o credeam asa ca m-am napustit in camera Melissei si inima imi batea de imi spargea pieptul. Era acolo si dormea bustean.
-Multumesc Doamne. Am soptit si m-am asezat in genunchi langa patul ei.
I-am spus un descantec magic, sa nu mai aiba cosmaruri. Nissa si Christian iesisera afara. Ii auzeam cum susoteau in fata usii. Cred ca se certau. Oare ce aveau ei doi? Nu se suportau si nu intelegeam de ce. Oricum am profitat de faptul ca sunt singura cu Melissa si i-am luat lantisorul cu orhidee de la gat. Defendit a magica nigra et animas immundus! Defendit a magica nigra et animas immundus! Defendit a magica nigra et animas immundus!
Vrajisem lantisorul cu spirit. Voiam sa fie protejata orice s-ar intampla. Nu ar fi trebuit sa o las singura asta seara si ma condamnam pentru asta.
Am intrat la mine in camera si am poruncit sa-mi fie pregatita baia. Nissa s-a grabit sa-mi urmeze ordinele, iar cand a fost gata a dat sa iasa.
-Te grabesti undeva? Am spus intrand in cada.
-De fapt, my lady mi se arde supa. Pot sa plec?
Ma uitam la ea si mi se parea ceva ciudat. Of, eram prea obosita sa ma mai gandesc la asta.
-Sigur, du-te.
Am stat acolo ceva timp gandindu-ma la ce i-am zis lui Christian, iar vinovatia ma devora pe dinauntru. De ce te simti vinovata? Nu spuneai ca e un nimeni? Vocea enervanta, iar imi dadea dureri de cap. Poate ca avea dreptate. Era un nimeni. De ce imi pasa atat de tare? Doar nu incepeam sa ma atasez de el? Nu, bineinteles ca nu.
Dintr-o data flacarile lumanarilor au inceput sa palpaie si am simtit un vant rece ce batea prin camera. Mi se zabarlise pielea. Ce Dumnezeu? Puteam sa jur ca nu eu il pornisem si nici fereastra nu era deschisa. Am simtit ca nu sunt singura in camera. Mai era cineva. O prezenta intunecata. Am dat sa ma ridic din cada, dar o pereche de maini reci cu gheare m-au apucat de umeri pe la spate, m-au tras inapoi.
-Da-mi drumul! Tipam zbatandu-ma sa scap din stransoarea acelei persoane. Nu puteam sa o vad, dar o simteam. Avea mainile uleioase si imi dadea fiori. Ma impingea pe spate sa intru sub apa. Dadeam din picioare si mi-am infipt mainile in carnea ei. A tresarit si mi-a dat drumul. Ma ridicasem in picioare cand m-a apucat iar de umeri si m-a trantit cu apatele de cada. Impactul mi-a taiat respiratia. Simteam cum cedez sub putearea ei.
-Ajutor! Christian! Tipam cu ultimele forte pe care le mai aveam.
Cu mainile negre si unsuroase m-a impins sub apa. Ma luptam sa ies, dar nu puteam. Era mai puternica decat mine. Era un spirit. Avea chipul acoperit de un val alb. Nu mai aveam aer. Vroiam cu disperare sa respir, dar nu reseam sa scap de stransoarea fantomei. Aer. Apa imi intrase pe nas, dar gura refuzam sa o deschid. Cand a vazut ca nu reuseste a inceput sa ma zgarie. Ma ustura de imi venea sa tip, dar mi-am acoperit gura cu mainile. Trebuia sa rezist. Aer. Vreau aer! Am inchis ochii. De ce nu puteam sa mor? Melissa! Rezista pentru Melissa! Vocea spiritului tipa la mine.
-Victoria!
Recunosteam acea voce. Era el. Oare visam? Nu mai simteam durere. Oare murisem si ajunsesem pe lumea cealalta?
Am simtit doua brate puternice ridicandu-ma ca pe un fulg. Nu puteam sa-mi deschid ochii. Eram prea obosita. Voiam sa dorm.
-Victoria!
Ma striga cineva. De ce nu puteam sa fiu lasata sa dorm? Ceream asa de mult? M-am fortat sa deschid ochii si i-am intalnit privirea speriata a lui Christian. Ce cauta aici? Credeam ca plecase.
-Ce faci aici? Am intrebat cu glas ragusit.
-Te-am auzit tipand. Nu inchide ochii. Uita-te la mine! Victoria! Era disperat si mi se rupea sufletul cand il auzeam tipand, dar eram amortita si imi era prea somn sa mai vorbesc cu el.
Voiam sa dorm.