Îngerii Nordului

Razbunare

,,Ce e nemurirea,
Daca nu chiar aceasta corabie de piatra?
Asteptand cu incapatanare,
Ceva ce nu se va intampla niciodata."

Nissa se afla in biserica abandonata de la marginea Regatului. Astepta sa fie razbunata.
Thomas a cerut o intalnire a consiliului azi dupa-amiază. Evident ca ea nu se va duce. Doar isi planuise razbunarea. V-a sosi in cele din urma si ea, dar un pic prea tarziu.
Acum statea cu mainile impreunate la piept si se ruga cu voce tare la o icoana sparta:
-Ingerule Gabriel, te rog nu ma judeca. Va rog, cu totii sa nu ma judecati. Stiu ca nu e bine ce fac, dar nu am de ales. M-am saturat sa fiu batjocorita si batuta din cauza faptului ca sunt lipsita de aparare. Asa m-au tratat mereu. Dar sa stau inchisa timp de cincisute de ani, asta a pus capac. Stiu ca daca imi voi pune planul in aplicare azi voi cadea. Dar nu-mi mai pasă. Vreau ca toti sa inteleaga ca nu sunt bataia lor de joc. Va rog iertati-ma!

Am fost trezit de un ciocanit nervos. M-am dus sa deschid usa si aproape am fost doborat pe jos. Marcus sarise pe mine, dar l-am impins afara din camera.
-Ti-ai pierdut mintile? a strigat el.
-Mai incet, Victoria doarme.
Privirea lui Marcus s-a intunecat.
-Din cauza ei ai facut toate astea?
-Nu. Am facut-o din cauza voastra.
-Despre ce vorbesti? a intrebat Marcus confuz.
-Chiar credeai ca nu o sa aflu? Mi-ati sters toate amintirile incepand cu noaptea in care a murit familia de Herondale.
Chipul fratelui meu a fost strabatut de o unda de soc.
-Nu se poate. Nimeni nu-si mai poate aduce aminte? Cum...
-Deci asta ati vrut? Sa nu-mi aduc aminte? De ce? De ce tocmai tu Marcus? De ce?
-Pentru ca stiam ca-ti vei face procese de constiinta si am vrut sa te scutesc de asta. Plus ca asa sunt regulile. Am incercat sa-i conving ca nu e cazul, dar nu m-au ascultat.
Am inceput sa rad.
-Tu esti seful consiliului! De ce naiba nu te-ar asculta?
-Christian, te rog inceteaza cu circul asta! mi-a spus, uitandu-se urat la cei care ne priveau curiosi.
-Circ? Tu ai facut circul asta fratioare. Dar stii ce? Uita ca am spus asta. Oricum pentru tine nu conteaza nimic si uite asta e diferenta dintre noi. Poate avem acelasi sange, dar nu suntem cu adevarat frati.
L-am lasat holbandu-se impietrit la mine si eu am plecat. Aveam nevoie sa fiu singur acum.

Ma zbat intre realitate si visare. Am simtit acea prezenta mai devreme. Era atat de vie. Am vrut sa ma trezesc ca sa o vad, insa n-am putut. Si nici acum nu pot. O gheara de otel ma tine captiva in abis. Nu pot sa ma trezesc, nu pot sa ma misc, nu pot sa fac nimic. E atat de enervant. Stiu ca fusesem la un pas de moarte, stiu ca spiritul ma aparase, dar altceva ma salvase. Voiam sa stiu ce sau cine.
Brusc, ghiara m-a tras si mai tare in gol. Ma simt trasa in jos. Si atunci am recunoscut acea durere. Era o viziune. Vreau sa ma prind de ceva sa nu mai cad, dar e imposibil. Totul e negru si eu cad in gol. Apoi am vazut-o. O luminita mica la capatul abisului. O luminita pe care o cunosteam atat de bine. Nu vreau sa ajung la ea. Stiu inainte sa vad ca o sa fie foarte rau. Stomacul mi s-a facut ghem si gheara m-a aruncat cu putere in lumina.
Stateam pe ceva. M-am ridicat in picioare sa vad ce era. Mi-am pus mainile la gura inabusindu-mi un tipat. Unsprezece ingeri. Nu pot sa le vad clar fetele, dar e deajuns sa le vad robele albe cu insemnul Regatului: sarpele si lupul cu cozile incolacite. Albul imaculat era patat cu un lichid stacojiu. Era sange. Apoi am recunoscut un chip. Era Marcus. M-am aplecat spre el.
-Marcus?
Statea nemiscat cu ochii albi ca laptele, privind in gol. Am pus mana pe el ca sa-si revina, dar era rece. M-am uitat ingrozita si la ceilalti.
Am inceput sa tip.

-Dragii mei, ne-am adunat astazi aici ca sa discutam faptele ingerului Nissa. Explica Thomas.
In sala s-au auzit murmure. Miranda s-a ridicat de pe scaun spunand:
-Nu intelegem. Nissa este una de a noastra acum. Ce a facut?
-Cred ca Nissa practica magie neagra, ceea ce este complet interzis in toate cele patru Regate.
-De ce nu este aici? intreba Augustus.
-Eu i-am spus sa vina, dar nu a facut-o. Raspunse Thomas.
-Asta este semn clar de sfidare. Zise Marcus.
-Si ca ascunde ceva. Completa Thomas.
Iar au inceput murmurele.
-Liniste! tuna Marcus.
-Dar nici macar nu aveam dovezi... Incepu Miranda.
-Ba avem. Lipsa ei de astazi este o dovada clara! o intrerupse Thomas nervos.
-Trebuie sa fim cu ochii pe ea. Continua Marcus.
-Mi se pare absurd... Incepu Augustus.
-Absurzi sunt cei care ni se opun! Eu sunt conducatorul vostru! Ar trebui sa aveti incredere in mine, iar cei care trec peste cuvantul meu...
Nimeni nu a mai aflat vreodata ce voia Marcus sa spuna. Gatul i-a fost sfasiat, improscandu-l pe Thomas cu sange. Din spatele cadavrului a iesit un spirit demonic. In mai putin de o secunda, toata sala consiliului era impanzita de spirite ce urlau incantate.
Unul cate unul Arhanghelii au cazut sfartecati pe podea.

M-am trezit inca tipand si eram uda leoarca. M-am uitat in jur buimacita. Unde naiba sunt? Si de ce e atat de cald? Cand am privit in jos constat ca sunt invelita cu sapte paturi. Le-am dat la o parte si am dat sa ma ridic din pat. M-a cuprins ameteala si m-am asezat la loc. Trebuie sa ajung in sala de consiliu acum. Am mai incercat o data sa ma ridic si de data asta am stat pe picioare, dar sprijinindu-ma de masuta. M-am tarat pe pereti pana la usa. Nu stiam sigur in ce parte a castelului ma aflu, dar m-am lasat condusa de instinct. Toata lumea se uita ciudat la mine, dar nu asta conta. Cel mai important era sa ma insel.
Cand am ajuns pe culoarul care duce spre sala de consiliu am imceput sa ma rog in gand: Doamne Dumnezeule, te rog sa ma insel. Te rog sa nu se adevereasca nimic. Te rog, te rog, te rog.
Am impins usa si inima mi-a stat in gat. Toti cei unsprezece Arhangheli zaceau sfasiati, cu frumoasele lor robe albe patate de sange si cu sigiliul Regatului de Nord, domnind pe pipturile lor, la fel ca in viziune.
Din gat mi-a iesit cel mai puternic strigat de durere:
-Nu!

In vechea biserica, Nissa a simtit momentul in care spiritele ei au atacat. A simtit umbrele agitandu-se si mirosul mortii in aer. In clipa urmatoare a vazut in geamul spart al icoanei cum aripile ei se innegresc. A simtit intunericul curgandu-i prin vene. Acum era un demon. Pana si umbrele erau ale ei. Totul va fii al ei.
Nissa a inceput sa rada. Un ras rautacios si hipnotizant.
-Asta a fost doar inceputul.