Îngerii Nordului

Tribut

Christian POV

-Avem un castigator! striga un barbat, dar eu am impresia ca vorbeste de undeva din departare.
Ma uit absent in locul in care a stat ea. Inca nu-mi vine sa cred ca pentru cateva clipe a fost chiar in fata mea, dupa doua luni in care mi-am dorit zi si noapte sa o vad. Strang in pumni nispul de pe jos. O vreau inapoi. Dar e imposibil. Totusi, ea chiar a fost aici. Nu visez ca atunci cand eram copil. Acum stiu ca am vazut-o. Aud pe cineva care ma striga, dar nu-mi pot lua privirea din acel loc. Am impresia ca aerul inca mai pastreaza forma corpului ei cu aripile ca doua scuturi ce o protejau.
Caius vine in spatele meu, batand din palme si spune:
-Felicitari, lord Laurens. Pe cei de aici i-ai surprins, dar nu si pe mine.
Ma intorc incet spre el si un val de furie oarba ma cuprinde cat ai bate din palme.
-Si acum? intreb, stiind deja care va fi raspunsul.
- Acum, tu imi vei conduce armata.
-Ar fi mai bine sa te apuci sa-mi sapi groapa pentru ca eu nu voi conduce nimic. Ii spun si trec pe langa el.
-Ba eu cred ca da. Nu cred ca e nevoie sa specific ca daca nu vei face cum spun eu, mica ta preoteasa va fi facuta bucati de unul din demonii de acolo. Arata spre o temnita in care demonii racnesc tot felul de blesteme si amenintari.
-Daca te atingi de ea, jur pe mormantul fratelui meu ca-ti voi smulge ochii unul cate unul. Il amenint in soapta.
Pe fata i se intinde un ranjet marsav si ramanem privindu-ne fata-n fata. Tensiunea creste intre noi si simt din ce in ce mai tare nevoia sa-l lovesc. Ochii îi sunt de un verde intunecat, iar in cele din urma ma aplec spre el soptindu-i:
-Amandoi stim cum ai ajuns tu rege. Ar fi pacat sa sfarsesti la fel cum ai venit.
Isi ingusteaza ochii.
-Sa stii lord Christian ca nu iti castigi biletul spre liberatate amenintandu-ma. Replica Caius.
Imi mai arunca o ultima privire plina de sipret si striga peste umar:
-Gardieni, bagati-l in celula.

Victoria POV
Plec furioasa din biroul lui Orion si inca nu-mi vine sa cred ce a fost in stare sa-mi zica. Ma acuza de tradare pe nedrept! Si totusi acum realizez ca in ciuda faptului ca au suferit si ei la fel ca mine, murind de foame ca niste caini vagabonzi, dandu-se cu capul de pereti din cauza durerilor, cerand indurare in fiecare clipa a vietii lor, dar cu toate astea ei nu sunt ca mine. Faptul ca eu am crescut-o pe Melissa m-a facut sa vad lumea cu alti ochi. Sa fii parinte nu e nici pe departe atat de usor precum pare. Dumnezeu mi-e martor de cate ori am adormit cu ea in brate caci o durea burtica, de cate ori am dat casa cu fundul in sus doar ca sa-i gasesc jucaria preferata si cate manuale despre cum se creste un copil am citit. Brusc, dorul pentru ea ma loveste cu brutalitate in piept si incep sa plang. Vreau sa o vad. Imi iau pelerina, iar cand ajung in hol toata lumea vorbeste despre ce s-a intamplat cu Lucie. Toata lumea se uita la mine, dar le ignor privirile. Ies pe usa si respir usurata. Tot ce imi doresc acum e sa o vad pe Melissa. Totusi, un sentiment de neliniste imi strange pieptul ca o menghina.

Melissa POV

Ma zbat in somn agitata si din gat imi iese un strigat ascutit:
-Victoria!
Dar nu e aici. Matusica mea nu e aici, dar altcineva e. Umbrele se agita si simt o prezenta ciudata cum patrunde in camera. Mă ridic în capul oaselor și sunt izbita de cea mai neagră presimțire pe care am avut-o până acum. În lumina lunii care intră pe fereastră, văd o mișcare. Însă dispare la fel ca fulgerul. Poate doar mi s-a părut. Mă întind înapoi în pat și trag pătura pana la gură. O simt. E aici. Acea prezenta. Strâng în pumn lănțișorul cu orhideea albastră pe care mi-l dăduse mătușa. Insistase sa-l port în permanentă, dar niciodată nu am înțeles de ce. Acum, când colțurile florii imi intra în palma mă simt protejată.
De la parter o aud pe Maya țipând. Mă dau repede jos din pat și fug pe scări în jos. Maya e întinsă pe covor cu lama unui cuțit iesindu-i din piept. Pe corsetul rochiei se întinde o pată mare de sânge. Ochii larg deschiși, ce cândva licareau plini de viata și atât de calzi încât puteau să topească toată zăpadă din lume, acum licărul acela se stinge și privirea i se îndreaptă neputincioasă în gol. Maya e moartă. Mă aplec spre ea și îi închid ochii, impreunandu-i mâinile la piept.
-In somno pacis! îi spun în șoaptă. Știu ca mă ude. E moartă, dar nu inexistentă, așa mi-a spus mătușa o dată.
Aud cum ceva se sparge în bucătărie și știu ca e timpul să o iau la sănătoasa. Iau în fugă o vază cu flori de pe masuta și fug la etaj. Aud pași în urma mea, dar nu mă opresc până nu ajung în pod. Încui ușa și încerc să deschid fereastra. E prea sus. Trag repede un scaun, iar cineva forțează ușa. Trag de încuietoarea geamului, dar e înghețată. Atunci sesizez cât de tare îmi tremura mâinile. Nu pot s-o deschid. Ușa zdrăngăne și mai tare și proptesc un cufăr sub clanță, rugandu-ma în gând să mai reziste un pic. Mut și o măsuță veche în fața cufărului și mâinile încep să mă doară. Am rezolvat momentan ușa, dar ce mă fac cu fereastra? Gândește, gândește. Ce ar face Vic în locul meu? Magie. Asta e! Mă urc din nou pe scaun și îmi canalizez toată magia asupra încuietorii de la geam. O văd cum începe să tremure sub impactul magiei. Aud lovituri în ușă și știu ca o să cedeze în orice clipă. Mă concentrez și mai tare și deși corpul îmi e străbătut de convulsii nu mă las. Văd zăvorul geamului miscandu-se puțin. Asta e. Încă puțin. Doar puțin. Aud ușa izbindu-se de perete și tresar speriată, întrerupând vraja. O creatură monstruoasă cu două capete apare în pragul ușii. Se uita la mine și rânjește cu două guri. Înlemnesc. Spaima pune stăpânire pe mine și îmi doresc mai mult ca niciodată ca Victoria să fie acum aici. Instinctiv mă dau un pas înapoi, dar cad de pe scaun. Nu simt durere. Tot ce simt acum e frică. O frică acută ce mă paralizează. Creatura are pielea neagră și slinoasa ca smoala, iar ochii îi sunt complet albi. Mă privește și își trece o limbă lungă și despicată la varf ca cea a unui șarpe, peste buze. Mă ghemuiesc în colț și îmi trag picioarele la piept. Încep să murmur o rugăciune, iar demonul se apropie cu pași lenți de mine, exact ca un prădător ce își încolțește prada.
-Ssssspune-ti rugăciunea, micule înger. Nu e nimeni aici sssssă te audă. Îl aud sâsâind.
-Ba da. Mătușa o să vină după mine. Nu știu de ce am spus asta, dar brusc mă simt mai încrezătoare.
Demonul începe să râdă.
-Matusssssica ta nu e aici sssssă te salveze.
Îl văd napustindu-se spre mine. Închid ochii și șoptesc: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin. Astept impactul, dar nu vine. Deschid ochii și văd ca sunt înconjurată de o lumină albă la fel ca o aură. Demonul s-a izbit de ea și a căzut pe spate cu o bufnitură. Se ridica imediat în picioare și cu ambele capete începe să muște din lumină, iar cu ghearele o zgârie de parcă ar vrea sa o sfâșie. Văd lumina cum începe să își piardă din intensitate. Nu o să reziste. Mătușă, mătușă, mătușă. Repet în gând de parcă ea chiar s-ar putea materializa aici.
Ca și cum cineva m-ar fi auzit, văd o umbră miscandu-se în spatele demonului, iar în clipa următoare e întins pe podea. În fața mea apar două picioare lungi și zvelte, cărora le făcusem unghiile în joacă candva. Când ridic privirea, dau de coada  împletită și neagră a mătușii mele. Aripile îi sunt desfăcute și privesc hipnotizată modelul complicat de pe ele. E o cruce din care pornesc mai multe spirale. E superba. Sta dreaptă în poziție de atac și mă gândesc ca arată la fel ca o felină ce își apăra puiul. Creatură se ridica și se năpustește spre ea. Mâinile Victoriei se transforma intr-un foc albastru pâlpâitor și îl arde pe demon, zburandu-i de pe gât un cap. Acesta începe să urle și da să o lovească, dar ea se ferește la timp. Scoate de la brâu un pumnal și îl pune la pământ, asezandu-se deasupra lui. Îmi întind gâtul să văd ce face. Cu vârful lamei scrijelește pe fruntea demonului o pentagrama, iar el scoate un urlet sugrumat.
-Am nevoie sa-i trimiți un mesaj lui Caius. O aud pe mătușa mea.
-Du-te dracu! scuipa el.
-Acolo te vei duce tu, dar mai întâi am nevoie sa-i spui stăpânului tău ca își va găsi sfârșitul pe un câmp cu maci.
-Trafa nenorocită! îl au strigând iar.
-De ce ai venit după nepoata mea?
Demonul tace.
-Răspunde! țipa Victoria și văd cum pentagrama pe care i-a facut-o începe să ardă devenind de un roșu aprins.
-Lordul Caius a spus ca trebuie sa platesti tribut. Raspunde demonul in cele din urma.
Matusa ramane incremenita pentru o clipa, dar apoi raspunde:
-Spunei lordului tau ca eu nu platesc niciun tribut, iar daca nu inceteaza cu razboiul asta, atunci sfarsitul îi e aproape. Acum du-te!
Vic s-a ridicat de pe creatura si a apucat vaza pe care o adusesem din salon. A dat cu ea in fereastra. O ploaie de cioburi a cazut pe podea, iar demonul a disparut prin fereastra acum sparta. Palma Victoriei sangereaza, dar nu pare sa observe. Se uita in gol, iar dupa cateva momente isi revine si se intoarce spre mine. Fug in bratele ei si incep sa plang.
-Oh, Doamne! Matusa, am crezut ca nu o sa te mai vad vreodata!
-Sssst. Imi sopteste la ureche, mangaindu-ma pe par la fel cum imi facea si cand eram mica si aveam un cosmar.
-Stiam ca o sa vii. Ii spun, uitandu-ma la ea.
E aproape translucida, iar ochii mari si albastri ma privesc cu blandete la fel ca intotdeauna. Emana o bunatate aparte.Uneori ma intreb daca si mama avea aceeasi privire. Insa niciodata nu am dat glas acestui gand. Stiu ca as supara-o foarte tare pe Victoria daca as intreba asa ceva. Mereu o auzeam cum vorbea in somn si isi cerea scuze fata de mine, ca nu imi voi intalni mama vreodata. Dar e in regula. Nu-mi pot imagina o alta mama, inafara de ea.
-La ce te gandesti? ma intreaba, schitand un zambet sters.
Imi e dor sa o vad zambit asa cum o facea cand ne jucam baba oarba sau cand incerca sa ma invete sa dansez si mereu sfarseam una peste altea pe podea. Atunci radia. Acum... e ca si cum cineva ar fi lasat-o fara vlaga. Ma scruteaza cu privirea si vad un licar de amuzament in ochii ei, dar care se stinge imediat.
-Ma gandeam cat de muuuuult de iubesc eu pe tine. Ii raspund razand cu gura pana la urechi.
Nu se mai poate abtine si zambeste si ea. Ma sterge pe obraz si imi spune:
-Si eu te iubesc, scumpo. Sa nu ma mai sperii asa niciodata, ai inteles?
-Sa stii ca nu a fost in intentia mea.
-Stiu. Ofteaza ea.
Ma frec la ochi si casc. Imi e atat de somn.
-Hai, e timpul sa plecam. Imi spune, ridicandu-ma de pe jos.
-Unde o sa mergem? o intreb cu ochii pe jumatate inchisi.
-Acasa.

Christian POV

Iar stau agatat in lanturi pe pereti, caci scarba pare ca trebuie sa-mi faca iar vraja aceea. Strang din dinti asteptand sa imi ia foc corpul, dar chiar atunci usa se da de perete si un demon monstruos intra in incapere. Are doua gaturi, dar doar un cap. E clar ca a patit ceva. Cand il vede Nissa scapa amuleta din mana si ramane holbandu-se la el.
-Ce ai patit? intreaba ea.
-Nu-ti dau tie explicatii, ci lordului. Se rasteste demonul.
-Regelui, vrei sa zici. Intervine Caius. Intra tantos in sala si il scruteaza atent cu privirea.
-De ce arati in halul asta si unde e fata? tonul regelui e taios si stiu ca nu o sa iasa prea bine.
Ciulesc urechile curios, desi ma prefac ca dorm.
-Ducesa...
-Ce e cu ducesa? Eu te-am trimis dupa fata nu dupa ducesa! acum Caius si-a pierdut rabdarea.
-Imposibil. Caius, uite! o aud pe Nissa.
-Ce mai e si dracovenia aia?
-E o pentagrama. E limpede ca s-a intalnit cu Victoria.
Victoria? Nu stiu de ce, dar din tonul Nissei imi dau seama ca asta nu trebuia sa se intample.
-M-a pus sa va transmit un mesaj.
-Da-l incolo de mesaj! scuipa Caius nervos. Unde e Melissa?
Melissa? Caius l-a trimis pe demon dupa ea, dar a dat nas in nas cu Victoria. Asta da schimbare de situatie. Mai ca ma bufneste rasul. Stiu exact de ce e capabila Victoria.
-Nu am luat-o. Ducesa m-a prins si...
Caius il apuca pe demon de gat si il izbeste de perete.
-Si ce? Eu te-am trimis dupa fata si tu ai venit cu mana goala?! Nu-mi dai de ales.
Aud o lovitura in piatra si stiu ca demonul e mort sau pe aproape. Il aud chinuindu-se sa respire si sunt sigur ca o sa-l omoare.
-Ducesa va trimis un mesaj. Spune demonul, abia reusind sa articuleze.
-Ce mesaj?
-Ca daca porniti razboi... va veti gasi sfarsitul de mana celui mai mare inamic.
Apoi nu mai aud respiratia demonului si stiu ca e mort.