Îngerii Nordului

Ingerul cu ochi de safir

  1800 ,Regatul de Vest
Nissa POV
Nissa mergea precauta pe strada aglomerata de ingeri ce se plimbau prin piata, cumparand sau vanzand cine stie ce. Ploua incet, iar ea abia astepta sa ajunga mai repede la casa batranei vrajitoare Sylvia. Mantia neagra cu gluga ii ascundea chipul plin de rani, dar chiar si asa spera sa nu o recunoasca nimeni. Abia reusise sa scape cu viata din nenorocitul ala de exil. Dar gata! Nu se va mai intoarce niciodata acolo. Le va gastiga din nou increderea arhanghelilor. Nu pentru a fi inclusa iar in societate, ci pentru a se razbuna pe toti cei care i-au facut asta. Avea sa-i distruga pe toti, inclusiv pe cei care-i vor sta in cale. Si-a dorit o data puterea si au exilat-o, dar nu se va lasa pana nu o va obtine. Esti doar o fetita care nu stie sa se opreasca! Asta ii spusesera cei de la camin. Insa avea sa le-o plateasca. O umilisera, o batjocorisera si o luasera de langa familia ei. Toate bataile pe care le indurase nu vor ramane nepedepsite! Acum le va demonstra tuturor ca s-au inselat amarnic.
Ajunsese. La capatul aleii era casa batranei. A ciocanit de doua ori si apoi usa s-a deschis. A intrat, simtind imediat aerul incarcat de magie si tot felul de mirosuri stranii. Sylvia era o femeie in varsta cu parul lung de un alb impecabil, cocosata si cu cei mai inspaimantatori ochi albi pe care ii vazuse vreodata. Ai fi zis ca e complet oarba, dar vedea impecabil.
-Deci, Nissa... ai venit pentru potiune? O intreba femeia cu vocea ei ragusita.
-Da.
Obscuritatea camerei nu o lasa sa o vada pe batrana prea bine.
-Mai intai vreau sa-ti vad ranile. Ceru ea.
Nissei nu-i convenea ideea, dar stia ca altfel nu ar fi obtinut ce isi dorea. Isi dadu jos gluga si o lasa pe Sylvia sa o examineze. Femeia ridica usor din sparncene.
-Ai mancat ceva bataie acolo.
Nissa s-a smuls intr-o parte.
-Nu mai conteaza oricum. Imi dai sau nu potiunea?
Sylvia cauta intr-un sertar si scoase o sticluta albastra cu dop de pluta, pe care i-o inmana. Nissa scoase banii si o plati generos. A dat sa plece, dar vocea femeii o opri:
-Dupa ce iti trec ranile, ce ai de gand sa faci?
Nu vroia sa-i spuna, dar nu vedea ce rau ar putea face o batrana pe care toti o credeau nebuna.
-Am de gand sa ma razbun.
-Vrei sa faci acelasi lucru pe care l-ai facut si cand ai fost exilata?
-Da.
-Atunci esti nebuna, fato.
-Nu. Atunci nu eram pregatita sa-i iau puterea Elenorei.
-Si acum crezi ca esti?
-Cinci sute de ani in exil te invata multe lucruri.
-Vrei sa spui ca spiritele demonilor te invata multe lucruri.
-Da. Ei m-au invatat tot ce stiu. Fara ei nu as fi avut niciodata destula magie.
-Nu ti-au cerut nimic in schimb?
-Ba da. Mi-au cerut sa iau puterea urmatoarei preotese si sa-i eleiberez din iad. Si asta voi face.
Batrana a inceput sa rada. Era un ras sinistru ce iti ingheta sangele in vine.
-Copila naiva! Daca tu chiar ai impresia ca vei reusi te inseli.
Nissa se enervase.
-Cine esti tu sa-mi spui ce se va intampla? Esti o cotoroanta batrana si nimic mai mult! Sa-ti intre bine in cap, femeie: Eu voi fi urmatoarea preoteasa!
Rasul femeii era si mai puternic.
-Nu te-ai nascut preoteasa. Si cred ca ai vazut ce patesti, daca incerci sa iei puterea uneia.
-Tu nu intelegi ca acum sunt mult mai puternica? Am o armata de demoni la picioarele mele. Nimic nu ma poate opri! Zise Nissa si aerul din jurul ei a inceput sa forfote.
Batrana si-a atintit ochii albi spre spiritele intunecate ce dansau in jurul fetei si isi facu o cruce.
-Pentru numele lui Dumnezeu iesi afara! Striga Sylvia.
Nu-i venea sa creada de ce era in stare aceasta fata. Avusese candava un suflet bun de care multi isi batusera joc, dar asta nu insemna ca trebuia sa si-l vanda diavolului.
-Cine va fi urmatoarea preoteasa? Vocea Nissei era amenintatoare.
-Nu stiu. Dar s-a nascut azi.
-In Regatul Nordului?
Sylvia incuviinta. Nissa parasi casa vrajitoarei val vartej. Femeia ramasa, singura incepu sa se uite in globul ei de cristal.
-Arata-mi viitoarea preoteasa!
Globul palpai si in el aparu o imagine neclara. Se nascuse o bruneta cu o pereche de ochi albastri nemaivazuti pana acum. Era infasurata cu o paturica pe care se vedea inscriptionat un vultur alb. Avea sange nobil.Fetita si-a intors privirea direct spre batrana. Aceasta a sarit de pe scaun, daramandu-l. Copilul acela... se uitase la ea. Fix la ea. O simtise pana in maduva oaselor. Fata aceea nu va fi ca celelalte preotese. Va fi de zeci de ori mai puternica. Prin venele ei curge magia tuturor descendentelor ei. Ea va schimba Regatul Nordului pentru totdeauna.
-Alexander! Striga femeia spre ucenicul ei.
Baiatul isi facu aparitia din capul scarilor.
-Tu vei fi ochii si urechile mele. Du-te si vegheaza-ti sora. Va avea nevoie de tine.
Alexander se transforma intr-un corb si zbura spre casa stiind exact ce trebuie sa faca.
Sylvia era multumita. Si totusi ceva nu-i dadea pace. De ce tocmai acum? De ce s-a nascut o preoteasa atat de puternica tocmai acum? Trebuia sa afle raspunsul curand.
Apoi o bufni iar rasul. Nissa era o proasta! Nu avea nici cea mai vaga idee cu cine se punea. S-a dus la fereastra si dand obloanele la o parte a strigat:
-Dati-va la o parte pacatosilor! Inchinati-va ingeri, muritori si spirite! Inchnati-va forte ale naturii! Timpul sa stea in loc, pasarile sa taca si moartea sa se opreasca! Azi, din vanturile Nordului, s-a nascut Ingerul cu ochi de safir!