Îngerii Nordului

Regina sabiilor

Nu pot sa fac nicio mișcare. Luni de zile am sperat ca o sa-l revad, dar nu sub forma... asta. Era cel mai frumos caine pe care il vazusem pana acum. Blana neagra stralucitoare imi aminteste de aripile lui. E putin mai mare decat un lup, iar ochii negrii stralucitori ma privesc la fel de uimiti ca mine. Pentru o clipa timpul se opreste in loc. Nu mai vad si aud nimic inafara de el. Simt conexiunea dintre noi cum devine mai puternica cu fiecare respiratie. Uit de cruce, uit de vraja, uit de tot. Nimeni si nimic nu mai conteaza. Simt lacrimile cum mi se preling pe obrajii inghetati de soc. Fiecare fibra a corpului imi spune sa ma duc la el si sa-l imbratisez, dar nu pot sa ma clintesc din loc. Mintea imi striga la mine sa nu ma apropii, caci imi va face rau. Dar nu pot sa cred asa ceva. Chriatian nu m-ar rani niciodata.
Brusc, strigatul ascutit al Nissei ma scoate din starea mea de impietrire.
-Tu! Stiam eu! Stiam ca vei incerca sa intrevii! Inca nu te-ai invatat minte, preoteasa?
Imi intorc capul spre ea si imi dau seama ca tot controlul aspura vrajii s-a risipit in clipa in care l-am vazut pe el. Din nou, mi-am permis sa fiu slaba. Nissa intinde mana spre mine, iar inainte sa apuc sa fac ceva ma arunca zece metri mai incolo, izbindu-ma de un copac. Nu simt durerea impactului. Tot ce simt e o sfarseala nemarginita. Sunt epuizata fizic si psihic. Cea mai mica miscare ma oboseste. Corpul mi se relaxeaza si raman zacand intre realitate si visare.
Christian POV
O vad cum se izbeste de copac, iar capul i se da pe spate cu o smucitura puternica. Ramane nemiscata langa trunchi, iar eu imi ies din minti. Nu-mi pasa de crucea aia nenorocita. Nu se va mai atinge nimeni de Victoria.
Marai si cu o miscare rapida ma reped asupra Nissei. Se arunca intr-o parte, dar gheara mea s-a inclestat in piciorul ei. Apas tare pana simt cum unghiile îi intra in piele si incepe sa tipe. Simt o placere acuta cand sangele incepe sa curga. O voi sfasia in bucati. Se uita la mine cu ochii mariti de groaza si inainte sa mai fac vreo miscare aud soaptele. Spiritele nu sunt incantate de tot vacarmul pe care l-am facut, iar daca nu plecam atunci vor interveni chiar ele. Ma uit repede spre Victoria care inca zace inconstienta. Nu am timp de pierdut. Imi indrept din nou atentia spre demonul din fata mea. Se chinuie sa se elibereze din stransoarea mea. Ranjesc dezvelindu-mi toti dintii. Nissa ma va tine minte toata viata. Nu o las sa riposteze in vreun fel, caci in clipa urmatoare cealalta laba o loveste peste fata. Incepe sa urle de durere, dar ma indepartez de ea si ma duc spre Victoria. Stiu ca am speriat-o si as vrea sa ma transform inapoi, dar ceva ma impiedica sa o fac. Nu pot controla monstrul asta. O ating cu botul pe obraz, dar nu se misca. Îi misc capul cu laba si observ o rana din care curge sange. Trebuie sa o iau de aici. O lovesc usor din nou cu botul peste obraz si incepe mormaie ceva inteligibil. O ling pe gat si mana i se ridica incet maingaindu-ma pe cap. Ochii si-i tine inchisi si o misc din nou ca sa-i deschida. Mana îi cade pe langa corp si incep sa urlu. De ce nu se trezeste? As da orice sa scap de blestematul asta de caine, dar nu pot. Ma ghemuiesc langa ea si stam asa cateva ore bune.

Victoria POV
Ma chinui sa ma trezesc, dar o durere ascutita imi sageteaza tamplele. Corpul imi e amortit si incerc sa ma misc. Langa mine simt ceva pufos, iar un botic cald ma atinge pe gat. Imi deschid brusc ochii si il vad. Privirea lui ma sfredeleste si inghet. Langa mine e un caine. Sar de langa el speriata. Cainele se ridica si el, privindu-ma cu urechile lasate. Pot sa vad durerea citiundui-se in ochi. Un junghi de vinovatie imi strabate pieptul.
-Christian? intreb in soapta.
Isi ciuleste urechile si se apropie de mine. Atat mi-a trebuit, caci in clipa urmatoare il apuc de gat. Lacrimile imi curg siroaie pe obraji si imi ingrop fata in blana lui. Miroase atat de familiar. Imi inabus suspinele si il privesc in ochi.
-Ce ti s-a intamplat? il intreb printre sughituri.
Durerea i se asterne pe chip si se ajeaza la picioarele mele. Mi se rupe sufletul vazandu-l asa. Nu-mi poate raspunde, dar scoate un scancet usor.
-Cine ti-a facut asta? Te rog, raspunde-mi. Dar stiu ca nu poate.
Isi lasa capul pe labe, iar durerea fizica nu se poate compara cu cea psihica. E numai vina mea. Daca nu lasam sa fie luat in seara aia, daca luptam mai mult, daca nu eram atat de slaba...
Imi iau capul in maini si incep sa strig pe dinauntru, caci nu vreau ca el sa ma auda. E prea dureros. Nu pot sa-l privesc in ochi, iar daca o fac, vinovatia musca din mine exact ca un lup dintr-o caprioara. Christian ramane nemiscat, privindu-ma atent. Simt cum ma arde. Stiu ca vrea sa vorbesc cu el, dar nu sunt in stare. Tot ce pot sa fac e sa-mi plimb degetele prin blana lui, inabusindu-mi suspinele.
Cativa metri mai incolo observ un corp mic si fragil, stand chircit pe malul lacului. Ma ridic si ma apropii de ea. Pentru o secunda am impresia ca e Nissa, dar doar mi s-a parut. E Liana. Ma arunc in genunchi langa ea. Te rog sa nu fie moarta, te rog sa nu fie moarta. Imi asez mana pe gatul ei si observ usurata ca are puls. Ma uit spre Christian care ma urmareste incordat, gata de atac.
-E in regula. E ca mine. Nu-ti face griji. E doar o fetita care a pierdut absolut tot.
Pare ca intelge,caci aproba din cap.
Imi flutur mana pe deasupra copilei, iar aceasta tresare si se trezeste. Ma priveste cu ochii mariti de groaza si se ridica imediat.
-Nu ma rani! spune, aproape incepand sa plang.
Imi e atat de mila de ea. Cine stie prin cate o mai fi trecut. E ingrozitor cum ingerii ca noi sunt abuzati si folositi din cauza unuor puteri pe care nu le-am cerut niciodata. Cel mai rau e însă, faptul ca desi stiu cu totii, nimeni nu misca un deget. De ce? Oare chiar atat de neimportanti suntem?
-Te rog, nu te feri. Nu iti vreau raul. Eu am fost in mintea ta mai devreme. Te rog, lasa-ma sa te ajut.
Liana se relaxeaza si face un pas spre mine, care inca stau pe iarba murdara de noroi. Sunt atat de extenuata, incat as putea adormi chiar acum.
-Cine... cine ești? ma intreaba, privindu-ma curioasa.
-Victoria. Ii raspund, schitand un zambet obosit.
-Lady Victoria? Adica... ducesa de Heron...
Ridic mana si o opresc.
-Nu-mi spune asa, te rog. Nu mai sunt de mult ducesa de Herondale.
-Am auzit de dumneavoastră! Cu totii vorbesc ca ati fi preoteasa. Toti copii ca mine vor sa va cunoasca. Zice entuziasmata.
Brusc, zambetul imi dispare.
-Cum adica toti copii ca tine?
Liana devine din nou speriata de parca ar fi spus prea mult.
-Cum adica toti copii ca tine? repet intrebarea, privind-o insistent.
E clar ca am atins o coarda sensibila.
-Pai... incepe fetita. Mai sunt si altii.
-Care altii? continui eu, iar ea isi musca buza.
Tace. Ar trebui sa fii prost ca sa nu-ti dai seama ca ceva a speriat-o.
-Liana, te rog. Nu vei mai păți nimic daca imi spui. Te voi proteja.
Fata trase aer in piept si incepu:
-In ultimii paisprezece ani s-au tot nascut copiii mai... speciali. Cand parintii lor vad ca le apare insemnul spiritului îi alunga.
-Unde?
-Nu se stie sigur. Cand se hotarasc sa-i dea, se intalnesc noaptea cu un membru al cercului sase bâte. E ca un schimb. Ei primesc o arma, iar parintii copilului au garantia ca nu le va fi patata reputatia in societate. Asta am crezut ca voi pati si eu cand au venit barbatii aceia de mi-au ucis parintii. Erau asasini platiti, deoarece niciun membru al cercului nu isi arata fața. Parintii mei eu refuzat cu vehementa sa le fiu incredintata lor. De asta au pus sa fie ucisi. Nu stiu daca ma crezi, dar... nu am nici cea mai vaga idee cum am scăpat. Pur si simplu, imi era atat de frică, incat mi-am pierdut controlul. Inepuse ca un mic vanticel, dar s-a transformat intr-o furtuna mare si gri, eu stand in mijlocul ei. Din cauza culorii cenusii nu am vazut ce li s-a inatmplat barbatilor. Tot ce stiu e ca in clilpa in care s-a terminat, ei nu mai erau. Dupa ceva timp, a aparut femeia cu ochii rosii si m-a luat. Eram atat de obosita, incat nu mă mai puteam lupta din nou. Apoi... cred ca stii ce s-a intamplat.
Aprob din cap, chinuindu-ma sa inteleg ce tocmai mi-a zis. Ma uit la Christian si observ ca e la fel de socat ca mine. Sase bâte. Imi suna al naibii de cunoscut. De ce ar vrea cineva sa adune toti copii cu puteri speciale? Am impresia ca-mi scapa ceva.
-Mai stii ceva despre cercul ăsta? o intreb, vrand sa-mi dau seama ce ratez.
-Doar ca nimeni nu stie unde sunt si ca niciodata nu ies pe timpul zilei. Raspunde Liana, privindu-si mainile zgariate.
Brusc, incep sa inteleg. Vrajitorii pe care i-am auzit acum cateva nopti vorbind despre cruce. Nu ies pe timpul zilei. Bineînțeles ca nu ies. Nu cu adevaratul lor chip cel putin. O iluzie. Folesesc o iluzie. Sase de bâte este o carte de tarot. De asta imi suna atat de cunoscut. Mama mă invatase ce inseamna. Este o reprezentare a persoanelor cu caracter manipulativ, ce isi folosesc puterea pentru a face rau altora. Cat despre copii luati, vor sa-i foloseasca pentru a activa crucea. Doar un utilizator al spiritului poate sa o faca, dar nu inteleg de ce le trebuie atat de multi.
Ingerii mereu s-au ferit de cei ca mine. Ne-au considerat proscrisi, deoarece detinem mai multa putere decat orice alt inger de rang inalt, dar suntem si un pericol, caci nu ne putem controla. Si aici intervine cea mai importanta intrebare: de ce ar tine cei din cerc o gramada de copiii care nu au niciun control asupra sentimentelor si evident, asupra propriilor puteri?

Israel POV

-Stapane, cineva a furat crucea ceasornicarului.
Israel isi muta plictisit privirea de la Josephin. Normal ca au furat-o. Se astepta la asta de la bun inceput. Totusi nu asta il interesa pe el. Crucea e doar o cheie ce va deschide o usa. Pana atunci, are nevoie de toti ingerii care pot folosi catusi de putin magia spiritului. Are nevoie sa-si extinda puterea. A stat prea mult timp inchis in vagauna asta. A asteptat secole intregi. Sabiile lui sunt slefuite si pregatite. El insusi a avut grijă de ei.
Toti ingerii nordului il cred pe Caius o amenintare, dar se inseala amarnic. Nici nu vor stii ce i-a lovit cand isi va pune planul in aplicare. In acea clipa, îi incolti un gand.
-Lasa crucea, Josephin. Adu-mi ingerul cu ochi de safir. Ea va fii regina sabiilor mele.