Îngerii Nordului

Pierderea

,,Dragostea e o boala. Nu poti scapa de ea odata ce ti-a intrat in sange."

Cuvintele ei m-au lovit ca o galeata cu apa rece. Nu, nu pot sa porneasca un razboi. Asta inseamna moarte curata pentru toti. Nu, nu voi permite asta. M-am ridicat in picioare in ciuda durerii de cap si desi m-a luat ameteala am ignorat-o spunand cu glas dur:
-Nu puteti face asta! Veti risca viata intregului popor! Ingeri nevinovati vor fii prinsi la mijloc. Asta inseamna dreptate pentru voi?
Erika a tresarit si privirea i s-a intunecat. S-a ridicat de pe pat astfel in cat acum stam fata in fata.
-Am crezut ca ne intelegi, Victoria. Nu mai putem sa induram toate astea. Am fost batjocoriti, prigoniti si ucisi ani intregi. Am fost exilati intr-un castel nevazut de restul ingerilor. Ce ai vazut tu a fost doar sala de bal, dar e un castel intreg in care suntem inchisi si nu avem voie sa iesim. Suntem prizonierii lor de ani de zile! Ne-am saturat! Pentru ce mai suntem mesageri daca nu putem sa ne facem auziti?
Are dreptate in tot ce spune, insa nu mai pot accepta si mai mult sange varsat.
-Crezi ca eu am dus o viata mai usoara? Cu toate astea nu mai suport sa vad atatea cadavre arse sau aruncate prin nu stiu ce santuri. Ingerii mor pe capete! Voi vreti sa ne condamnati pe toti la moarte? Iti dai seama ca suntem depasiti numeric? Nu vom castiga niciodata acest razboi. I-am vazut, Erika! Sunt cu miile!
-Da, dar noi avem puteri la care altii doar ar visa! Suntem mai puternici! Daca ne unim puterile si facem vraja nimicirii o sa-i distrugem.
Ochii Erikai sclipesc de speranta, dar asa ceva e nebunie curata.
-Tu te auzi ce spui? am intrebat si vocea imi sună isterica. Toti cei care au facut asemenea vraja au murit pe loc! Eventual îi mai ucidem si pe altii! Nu! Eu nu fac asa ceva!
-Dar altii au incercat singuri sau in doi. Noi suntem o suta! Si te mai avem si pe tine. Te rog, Victoria!
Erika mai avea un pic si incepea sa planga, dar eu sunt de neclintit. Nu voi accepta asa ceva. Nu pot risca viata unui popor intreg. Trebuie sa existe alta cale sa-l inlaturam pe Caius de la conducere. Nu voi mai sacrifica pe nimeni! Nimeni nu va mai muri din cauza mea.
-Imi pare rau, Erika, dar eu nu fac asa ceva. Si te rog si pe tine sa te mai gandesti. Nu uita ca noi suntem nuntios. Se presupune ca trebuie sa-i aparam pe ingeri si pe oameni. Daca nu reusim toti acei demoni se vor napusti si asupra oamenilor. Vom declansa un macel. Te rog, gandeste-te bine.
Erika m-a privit descurajata si apoi s-a indreptat spre fereastra. Si-a desfacut aripile, dar nu inainte de a-mi spune:
-O sa-ti ia totul, Victoria. Il cunosc pe Caius. Nu se va lasa pana nu te va distruge si cand se va intampla asta vei realiza ca am avut dreptate.
Apoi a plecat pierzandu-se printre umbrele noptii. Am ramas paralizata uitandu-ma in urma ei. Cum adica imi va lua totul? Nu stie unde e Melissa. Am trimis-o impreuna cu Maya in muntii Jaramael. Nu o poate gasi acolo. Nu are ce altceva sa-mi mai ia. Pe usa a intrat Christian si atunci am vazut negru in fata ochilor. Ba are ce sa-mi ia! Ma va distruge luandumi-l pe Christian. Nu! Gandul asta m-a facut sa ma clatin pe picioare si am inceput sa plang. Christian m-a luat in brate si m-am agatat cu toata puterea de el.
-Ce ai patit? Daca ti-a facut ceva...
-Nu! l-am intrerupt uitandu-ma in alta parte. Nu am nimic.
-Minti.
Evident ca si-a dat seama, dar nu pot sa-i spun de ce plang. Ma va asigura ca va fii langa mine mereu, dar nu ma pot imbata cu apa rece. Nu din nou.
-Sa stii ca nu te pricepi la mintit si nici la actorie. Mi-a spus stergandu-mi lacrimile.
In ciuda durerii din piept pe care o simteam am inceput sa rad.
-Sunt o actrita foarte buna! am spus prefacandu-ma ca îl lovesc peste fata. Nu poti insulta o doamna!
A inceput sa rada prinzandu-ma de maini. Am inceput sa dansam ceva ce se vrea a fii vals, dar eram complet pe langa. Am hotarat in acel moment sa nu ma mai gandesc la nenorociri ci pur si simplu sa ma bucur de moment. Insa presimtirea care-mi inteapa inima ca un ghimpe tot nu-mi da pace.

Dupa ce am vazut-o adormita m-am ridicat usor de langa ea. Trebuia sa ma intalnesc cu Abel la vechiul pod de la granita cu Regatul de Vest. Am dat sa plec, dar nu inatinte de a ma uita inca o data la ea. Doarme linistita dupa mult timp si mi se pare la fel de mica si inocenta ca atunci cand am vazut-o ultima data.
Incepuse sa ninga si am injurat in barba, ca ultimul lucru pe care mi-l doream era sa ma vada cineva zuburand in miez de noapte. Podul mai avea un pic si cadea motiv pentru care nimeni nu mai venea in partea aceasta a granitei. L-am vazut pe Abel plutind langa un copac, iar ochii i-au sclipit cand m-a vazut. Abel e un heruvim din Inaltul Consiliu al Ingerilor. Ne-am cunoscut cand am fost prizonier in Criptele demonilor. El m-a eliberat si m-a scos din mai multe necazuri ca sa spun asa. Prin urmare am ramas prieteni, desi il vad foarte rar.
-Ce ai aflat?
-Coniliul nu se va implica. Ei nu cred ca tocmai Caius ar fi in stare sa adune o armata de demoni si pirite. Ei il cred complet inofensiv. A raspuns Abel cu glas soptit.
-Da, exact ca un leu ce isi asteapta prada. Am pufnit dezgustat.
-L-am urmarit ca sa aflu unde-i tine si ai fi surprins daca iti spun ce am aflat. -Si ce mai stai, spune-mi!
-Trebuie sa fii foarte atent, Christian. Daca te dai de gol atunci nu voi mai putea sa te salvez.
-Mda bine.
-Îi tine in pestera Vanturilor. Problema e ca e protejata cu un fel de magie intunecata de care nu pot trece. Am incercat tot felul de descantece, dar nu merge nimic si stii ca nu pot folosi magia neagra. E peste puterile mele. Tocmai de asta nu stiu sigur cati sunt acolo de fapt, dar am auzit tipetele spiritelor. Nu va putea sa-i mai tina mult in frau. Au nevoie sa se hraneasca, dar daca mai moare cineva vor atrage atentia Consiliului. Ei cred ca ce s-a intamplat cu Arhanghelii a fost mana unui demon, nici de cum a unui armate.
-Cand va mai ataca? am intrebat in soapta.
-Nu stiu. Nu am auzit nimic legat de vreun atac, desi supraveghez pestera de doua saptamani. Insa devin din ce in ce mai agitati. L-am auzit intr-o zi pe Caius pomenind ceva de niste recruti.
-Recruti? Nu are deja o armata intreaga?
-Are nevoie de cineva care sa-i stapaneasca. Are nevoie de ingeri cazuti drept capitani.
Mi-am dat ochii peste cap, pufnind:
-Si unde o sa-i gaseasca mai exact pe acesti ingeri?
-Oriunde.
*