Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 10

"Why does love always feel like a battlefield" - Jordin Sparks

Kate's POV

Buzele noastre erau împreunate într-un sărut dornic. Eu eram ca într-o transă și din nou mă lăsam dusă de val. Nu știu dacă ceea ce fac este o greșeală sau nu, dar asta simt să fac. Băiatul asta mă înnebunește și mă face așa confuză. Nu știu ce să cred...până la urmă simte și el ceva pentru mine sau nu? Ah...la naiba, ce îmi pun atâtea întrebări, doar ne sărutăm acum.  

El și-a plimbat limba peste buza mea inferioară și fără să gândesc i-am permis să pătrundă în gura mea. Am făcut și eu același lucru, limbile noastre ducând un război de dorință. Mi-am încolăcit mâinile după gâtul lui, adâncind sărutul și mai tare, iar el și-a pus mâinile pe talia mea, ținându-mă lipită de el. Mă simțeam atât de bine, de parcă aș vrea ca asta să nu se mai termine vreodată.  

Ne-am deplasat puțin, eu ajungând cu spatele lipit de perete, fără ca unul dintre noi să rupă sărutul. El își plimba mâinile în sus și în jos pe talia mea, una dintre ele ajungând pe sub tricou. La contactul dintre mâna lui rece și pielea mea caldă am tresărit puțin, dar de asemenea fără să întrerup sărutul. Mâinile mele se jucau prin părul lui, ciufulindul și trăgându-l cât mai aproape de mine, pentru că el era cu mult mai înalt decât mine. El a sesizat ce vreau eu să fac și m-a ridicat în sus, picioarele mele ne mai atingând podeau, dar găsindu-și locul încolăcite în jurul taliei lui. 

Ne-am sărutat minute bune, până când am rămas fără aer. Louis a început să coboare cu săruturile pe maxilar, apoi ajungând la gât. Am tremurat la contactul buzelor lui moi cu locul meu sensibil, adică linai pulsului. Eram cu ochii închiși, savurând plăcerea produsă de buzele lui. Una dintre mâini mi-a alunecat în jos pe brațul lui, cu cealaltă susținându-mă de gâtul lui. El și-a luat o mână de pe talia mea, prizându-mi mână și lipind-o de perete și împreunându-și degetele cu ale mele, continuând să îmi lase săruturi umede pe gât. 

Simțeam o schimbare în el. Simțeam că mă dorește. Dar nu îmi pot da seama dacă asta se întâmplă pentru că își dorește asta cu adevărat sau din cauza beției. 

Și atunci realitatea m-a lovit brusc. El este beat și profită de naivitatea mea în continuare. De ce mă las așa ușor? Am zis că nu mai sunt naivă. Deși îmi doresc asta, nu vreau să îi cad din nou în plasă, cel puțin până nu îmi explică ceea ce a spus că nu știu despre el. 

M-am trezit din transa în care eram și mi-am pus mâna pe pieptul lui, împingându-l. El nu a reacționat în niciun fel, ori vroia să mă enerveze, ori era prea beat ca să își dea seama că încerc să îl îndepărtez de mine. Am început să mă zvârcolesc în brațele lui, încercând să ajung cu picioarele pe podea. 

-Oprește-te Louis! încep să strig în șoaptă la el, împingându-l din nou, doar că de data asta mai tare.  

Măcar de data asta a realizat ce fac și s-a îndepărtat, privindu-mă confuz în ochi. 

-Ce s-a întâmplat? întreabă îngrijorat, privindu-mă direct în ochi, căutând un răspuns pentru faptul că l-am îndepărtat de mine. 

Am respirat adânc, încercând să îmi adun cuvintele pe care să le folosesc. 

-Nu putem continua să facem asta? Nu pot să te mai las să te joci cu mine, îi răspund, tonul meu find unul jos, aproape șoaptă, deoarece mi-am amintit că Niall ne poate auzi și dacă se trezește și ne vede aici, o să iasă urât. 

-Ugh...de ce nu înțelegi că nu mă joc cu tine! se opune el, vizibil iritat de cuvintele mele. 

-Pentru că...nu știu ce să cred, îmi ascunzi lucruri și nu poți să îmi dai explicații, asta îmi da senzația că nu ai încredere în mine și eu nu sunt destul de importantă pentru tine, îi explic, simțind că lacrimile vor să iasă la suprafață, dar nu am de gând să le las, nu vreau să mai plâng.