Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 15

"And it's you and me and all of the people

And I don't know why I can't keep my eyes off of you" - Lifehouse

Louis' POV

-Nu pot să vin acum Tyler, rostesc în difuzorul telefonului cu o voce puțin joasă, încercând să nu atrag foarte mult atenția celorlalți din cameră. 

-Bine, ai dreptate, e mai bine să stai cu ea. Se simte bine? întreabă curios, pe fundal auzindu-se niște mici zgomote. 

-Da...cred. Este speriată, șoptesc vrând să mă ridic și să plec de pe canapea în bucătărie ca să pot să vorbesc normal, doar că Kate mi-a aruncat o privire pe care nu puteam să o descifrez și nu puteam să plec chiar acum. -Să mă sunați dacă e ceva. Să curățați tot să pară că nimic nu s-a întâmplat, spun în continuare, privind spre Kate care a început o discuție cu Danya. 

-Așa o să facem, aprobă după ce le spune și celorlalți ce au de făcut. 

-Mulțumesc mult de ajutor Ty, spun asta, și după ce el aprobă închid apelul și îmi pun telefonul în buzunar. 

După puțin timp Kate s-a ridicat de pe canapea și a spus că plecă până la ea în cameră. Nu am știut dacă să o urmez sau nu, dar aveam impresia că dorește să stea puțin singură. Am privit-o cum urcă în grabă scările și părea așa abătută. Mă doare să o văd tristă și că toate astea îi se întâmplă ei, mai ales că știu din ce motiv și cine este vinovatul. 

După câteva minute, Matty se ridică de pe canapeaua din fața noastră și se așează între mine și Niall, cu mâinile încrucișate la piept și oftează. 

-Ce e prietene? întreb cu un zâmbet amuzat pe față, privind spre băiețelul blond și bosumflat. 

-Mă plictisesc, spune și oftează din nou. 

-Vreți să vă pun desene? Un film, ceva? întreabă Niall privind confuz spre băiat. 

-Vreau să mă joc, spune și își ridică privirea spre Niall, apoi o întoarce spre mine. 

-Ahm...este destul de târziu, nu cred că mai avem timp de un joc și pe aici nu știu sigur dacă mai sunt jucării, spun și îl privesc pe Niall care părea că se gândește la ceva. 

-Cred că mai am eu niște figurine și niște mașinuțe vechi prin cutii, spune Niall și îi zâmbește lui Matty care sare în sus fericit. -S-ar putea să mai fie și niște păpuși de-a lui Kate pe acolo, continuă să vorbească, de data aceasta privind-o pe Danya, care a zâmbit gingaș și s-a ridicat de pe canapea, urmându-i pe Matty și Niall spre camera lui. 

Am zâmbit bucurându-mă că ei nu au fost afectați de ceea ce s-a întâmplat și că defapt nu știu adevărul. E mai bine așa. Copii ar fi prea speriați și confuzi, iar Lillian ar fi terifiată. Cu siguranță ar suna la poliție și eu chiar nu vreau să ajung cu toată chestia asta în secția de poliție. E mai bine să nu știe. De aceea i-am trimis pe Tyler, Lucas și Will să curate tot locul ca ea să nu își dea seama. 

Am simțit o mână pe umărul meu, trezindu-mă din gândurile mele. Mi-am ridicat privirea, dând de Jess care mă privea puțin amuzată, probabil pentru că am tresărit puțin când mi-a scuturat umărul. 

-Eu mă duc să o culc pe Darla. Mă duc la Niall în cameră și îi trimit pe ei aici în living, spune zâmbind, iar eu aprob ușor din cap, apoi ea pleacă împreună cu micuța Darla în brațe, care era pe jumătate adormită. 

Când am realizat că eram singurul care mai era în living, m-am ridicat de pe canapea și am urcat până în camera lui Kate. Am deschis încet ușa, privind puțin în cameră, până am dat de Kate, care stătea pe pat cu genunghii strânși la piept, privind în gol, probabil gândindu-se la ceva.