Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 36

"I'm an angel with a shotgun,

Fighiting 'til the war's won,

I don't care if heaven won't take me back.

And I'll throw away my faith, babe, just to keep you safe.

Don't you know you're everything I have?" - The Cab

[N/A]: Am înlocuit în carte agenția pentru care lucrau părinții lui Kate și Niall. Înainte era CIA, iar acum este ATF ceea ce se potrivește mult mai bine situației deoarece ATF e o agenție federală ce se ocupă de folosirea ilegală sau traficul de alcool, tutun și arme (alchool, tobacco and firearms=ATF), iar așa se înțelege mai bine de ce părinții lor îl urmăreau pe Carter.

Louis' POV

Am condus două ore, în liniște totală și o tensiune simțindu-se în aer, dar nici unul din noi nu a zis nimic. Kate era prea șocată să spună ceva la început, apoi a început să încerce să pună piesele împreună, iar eu eram prea speriat să îi spun ceva, temându-mă că va ceda psihic și ne vom certa.

Puteam să văd pe fața ei că se gândește la tot ce s-a întâmplat, reluând fiecare moment din viața ei, fiecare minciună spusă de mine sau familia ei. Probabil acum se îndoiește nu doar de mine, ci de toți oamenii care au fost în jurul ei.

Am continuat să conduc calm, deși pe interior eram panicat, gândindu-mă la ce aș putea să îi zic. Cum să îi explic tot ce s-a întâmplat fără să o fac să se îndepărteze de mine. Acum când am cel mai mult nevoie de ea să aibă încredere în mine, ea probabil crede că totul a fost o minciună. 

-Cine e Carter? întreabă Kate dintr-o dată, luându-mă prin surprindere. Vocea ei era răgușită și joasă, abia că o puteai auzi chiar și în liniștea din mașină.

Mi-am întors privirea spre ea, dar ea nici măcar nu se uita la mine, așa că m-am uitat înapoi la drum, asigurându-mă că nu o să mai facem un alt accident.

-Un om periculos, răspund simplu, evitând să întru în detalii despre el, deși știu că va fi nevoie la un moment dat.

-Și tu lucrezi pentru el? întreabă ea, tonul ei fiind judecător și puțin dezamăgit.

-Am lucrat, spun și mă uit din nou la ea, dar ea continua să îmi evite privirea. 

-Pe cine căutau oamenii lui? întreabă și în sfârșit își întoarce fața spre mine, privind adânc în ochii mei, căutând să vadă dacă îi voi spune adevărul sau o s-o mint din nou.

Am inspirat adânc și am ezitat pentru câteva secunde, dar într-un final i-am răspuns: -Pe tine.

Reacția ei a fost una total neașteptată, făcându-mă să îmi fie și mai teamă să îi spun tot adevărul.

Kate era foarte calmă, mâinile au încetat să îi tremure, respirația i-a revenit la normal, dar ochii ei erau atât de reci și distanți.

Tot ce a făcut a fost să se uite la mine, continuând să pună piesele puzzle-lului din mintea ei împreună.

-Louis, șoptește ea după câteva minute de liniște. 

Mi-am rupt privirea de la drum și m-am întors cu fața spre ea. Mâinile au început să îi tremure din nou, deși ea le incleșta ca să nu pot observa, am făcut-o oricum. Puteam să văd în ochii ei acea răceală fiind cuprinsă de teamă și îndoieli.

-Ești bine? întreb repede, văzând că a devenit mai palidă la față.

-Louis, am nevoie ca tu să îmi spui tot. Fără minciuni, spune cu vocea tremurândă și își pune mâna peste a mea. –Te rog.