Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 35

"When you get worried,

I'll be your soldier." - Gavin DeGraw 

Kate's POV

De când sunt împreună cu Louis, am ajuns să stau la el acasă mai mult decât stau la casa mea. Casa lui și a lui Jason a devanit a doua mea casă.

Pe cât pentru mine e un lucru bun, știu că Niall e puțin trist că nu mai petrecem așa mult timp împreună. Dar de asemenea știu că și pentru el este un lucru bun, deoarece are mai mult timp singur cu Jess.

Mi-am mutat gândul de la asta când i-am simțit buzele lui Louis pe gâtul meu, lăsând un șir de săruturi umede pe el. Mi-am închis ochii și am zâmbit, bucurându-mă de acest moment liniștit.

Asta până când am auzit o ușă trântindu-se jos și mi-am dat seama că nu mai suntem singuri.  

Pentru un moment m-am gândit cine ar putea fi, dar apoi i-am auzit vocea groasă a tatălui lui Louis și l-am simțit pe Louis oftând pe gâtul meu.

Tatăl lui a venit în vizită în ziua precedentă. Presupusa vizită a fost pentru a vedea cum ne simțit, chiar și dacă au trecut mai bine de 2 luni de la accident.

Ar fi putut să vină la absolvire, care a fost acum o săptămână, dar aparent a fost prea ocupat pentru asta. Știu că Louis a fost dezamăgit, chiar dacă a insistat că nu îi pasă. Puteam să văd în ochii lui acea tristețe permanentă datorată nepăsării tatălui său. 

De când a venit, Louis a încercat să îl ignore cât mai mult, dar eu am insistat că trebuie să vorbească cu el și să își rezolve problemele. A refuzat, dar totuși m-a ascultat într-un fel și a încercat să nu se mai comporte așa rece cu el. Tatăl lui a încercat să îi arate lui Louis că îi pasă, dar pentru Louis a fost puțin cam târziu din moment ce tatăl lui nu a arătat asta față de el de când a murit mama lui Louis.

-Louis! s-a auzit vocea lui din living, iar Louis a oftat din nou.

-Mergi să vezi ce vrea, spun și îi mângâi creștetul, iar el mormăie ceva neinteligibil. -Huh?

-Nu vreau, se plânge el, iar eu oftez la cât de încăpățânat este.

Aș fi vrut să insist, dar știam că Louis e sătul de tatăl lui și nu mă va asculta.

Așa că am stat în camera lui, în liniște și tot ce se auzea erau bătăile inimilor noastre și respirația lui Louis pe gâtul meu.

Când aproape era să adormim, ușa de la cameră s-a deschis, iar figura veselă a lui Charlie și-a făcut apariția.

-Louis, tatăl tău vrea să vorbească cu tine, spune ea și zâmbește trist, cunoscând situația dintre Louis și tatăl său.

-Da, o să mă ocup de asta mai târziu, mormăie Louis somnoros și își îngroapă capul mai tare în părul meu.

-Ok, răspunde Charlie și după ce îmi zâmbește scurt, părăsește camera.

După asta am crezut că putem dormi în liniște, dar mi s-a părut că aud bubuituri din living. Mi-am deschis ușor ochii și m-am ridicat puțin să văd dacă nu mi s-a părut.

-Louis, ai auzit asta? întreb în șoaptă, fiindu-mi teamă să vorbesc mai tare.

-N-a fost nimic, probabil tata s-a împiedicat de ceva, mormăie el somnoros.

Dintr-o dată s-a mai auzit o bubuitură, de data aceasta mai puternică. Louis a tresărit imediat ce a auzit, panica fiind evidentă pe fața lui.