Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 2

"That should be me, feeling your kiss" - Justin Bieber

Kate's POV

M-am așezat pe bancă lângă Louis și am stat în liniște pentru câteva secunde, dar când am vrut să încep o discuție cu el, despre ce s-a întâmplat înainte să plec în NY, nu am mai apucat să zic nimic deoarece apare o fată roșcată și se pune în brațele lui și fără să zică nimic începe să îl sărute. Mă uit câteva secunde la ei, și după îmi dau seama că am fost plecată 3 ani și am pierdut multe în acest timp. Mi-am întors privirea în altă parte, jenată că mă holbam la ei. Simțeam că nu mai vreau să privesc momentul lor. Mă uitam peste umăr, defapt habar n-am unde mă uitam, știu că nu vroiam să îi mai privesc. Atunci apare și Jess, încruntându-se la priveliștea de care eu mă feream.

-Hei,hei porumbeilor...Luați-vă o cameră, spune ea ironică și se așează în brațele mele, dar eu am împins-o pe bancă, pe locul dintre mine și Louis.

-Da...scuze, spune Louis și își dă ochii peste cap. 

-Bună Jess, bună...cum te cheamă și cine ești? spune roșcata uitându-se ciudat la mine, de parcă vedea un extraterestru. 

-Ahm...eu sunt Kate, răspund întinzându-i mâna prietenește, dar ea îmi refuză gestul, dându-și ochii peste cap. 

-Mda...eu sunt Cogeo, iubita lui Louis, spune și îmi zâmbește forțat, apoi se întoarce și îl sărută din nou pe Louis. 

-Kate, nu vrei să vi cu mine până la cantină? spune Jess prinzându-mă de mână și trăgându-mă de acolo.  

Mulțumesc ție Jess, că m-ai salvat de acolo. Mă simțeam incomod și nu cred că mai suportam să îi văd giugulindu-se. Nici nu știu ce să zic despre ei. Ea pare tipa fițoasă din școală, roșcată, ochi căprui, haine de firmă, fața plină de machiaj, iar el...este el. Deși acum încep să realizez că multe s-au schimbat după ce am plecat eu. Dar oricum sper să nu fie mai tot timpul după fundul lui pentru că vreau să vorbesc cu el despre ce s-a întâmplat înainte să plec în NY și cu ea prin preajmă nu cred că o să reușesc să scot ceva de la el. 

-Planeta către Kate! țipă Jess, întrerupându-mă din gândurile mele. 

-Ahm...da prezentă aici, spun repede, dar fără să vreau mă bag din nou în cineva. Ce-i cu mine azi? Asta e a două oară pe ziua de azi când mă bag în cineva. Ridic privirea în sus și văd o fată cu părul roșcat, dar nu era Cogeo. Bluza îi era patată, probabil din cauza mea. 

-Ahh...idioat-o!! Uite-te pe unde mergi! țipă ea la mine, gesticulând din mâini în toate părțile.   

-Ahm...nu vorbi așa cu mine. Nu a fost cu intenție! spun indignată, dându-mă cu un pas mai în spate.  

-Erm...tu cu mine vorbești în felul acesta. Tu ști cine sunt eu? spune gesticulând în continuare, de parcă ar fi o vedetă iar eu ar trebui să știu cine naiba este.

-Aa....Obama? sau Michael Jackson? spun râzând, atunci și colegii ce erau pe hol au început să râdă.

-Tăceți! Nu mai radeți, țipă nervoasă la ei, după care se întoarce spre mine -Scumpete, te crezi cam deșteaptă. Mai bine fi atentă la ce scoți pe gurița aia mică, că nu îți va fi bine aici, spune parcă ar vorbi cu un copil mic și prost. 

-Mda...tot nu m-am lămurit. Cine ești tu? spun ridicând o sprânceană, păstrându-mi zâmbetul amuzat pe față. 

-Eu sunt șefa aici, scumpete. Așa că ar fi mai bine să nu te dai în spectacol în școala mea, altfel vei avea de-aface cu mine, răspunde pe un ton de divă, care sincer mă face să râd și mai tare.