Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 14

"Run, baby, run! Don't ever look back

They'll tear us apart if you give them the chance" - We The Kings

Kate's POV 

Am deschis încet ochii și m-am uitat în jur. Nu puteam să îmi dau seama unde mă aflu, dar am fost fericită când am dat de privirea lui Louis. A început să se apropie de mine cu pași mici, parcă nefiind sigur.   

-Cum te simți? întreabă cu o voce blândă, care îmi încălzea inima.  

-Mai bine, șoptesc uitându-mă cum pe fața lui apare un mic zâmbet.  

În minte mi-a apărut tot ceea ce s-a întâmplat în acel parc. Privirea mi-a rămas blocată pe un punct fix din fața mea, în timp ce acele amintiri îmi reapăreau în cap. Louis mă privea îngrijorat, neștiind dacă să spună ceva sau nu, dar se pare că a prins curaj și a oprit liniștea deranjantă ce s-a stabilit între noi.

-Kate... a început să spună, dar s-a oprit când a văzut că mi-a capturat atenția. Îl priveam în ochi și tot ce se citea în ei era îngrijorare. După alte câteva secunde de liniște, mi-am mutat privirea pe un covor, gândindu-mă la ce să îi spun.  

-Cineva l-a împușcat. Eram acolo, el a căzut lângă mine, nu mai sufla, nu se mai mișca, era mort, am spus fără să îmi mut privirea din acel punct.  

-Ști cine era? întreabă cu voce joasă.  

-N-nu...nu l-am văzut în viața mea. M-am speriat și nu puteam să fug, nu știam ce vrea de la mine. Apoi s-a auzit o împușcătură, iar el a căzut la pământ...într-o baltă de sânge, spun și simt cum ochii mei se umezesc la amintirea acelor minute groaznice din viața mea. Imagini cu trupul acelui bărbat îmi trec prin minte, făcând un fior să îmi treacă pe sirea spinării.  

-Kate... trebuie să te liniștești, încearcă să nu te mai gândești la asta, șoptește, mișcându-se pe pat pentru a se apropia mai mult de mine.  

-Nu pot Louis! Cum să uit că am văzut un om împușcat în fața mea? Cum să nu mă mai gândesc la faptul că acel om venise după mine? De ce Louis? Toate acele imagini nu vor să îmi părăsească mintea și îmi este frică, spun privindu-l în ochi, lacrimile curgând acum pe fața mea ca o cascadă.   

Nu a mai așteptat nicio secuda și și-a înconjurat mâinile în jurul meu, trăgându-mă spre el. Mi-am așezat capul pe pieptul său, cu o mână strângând ușor de tricoul sau. Lacrimile se scurgeau ușor pe fața mea, mai apoi căzând pe tricoul său alb.   

-Mi-e frică Louis, șoptesc la pieptul lui, ținând ochii închiși pentru a-mi opri lacrimile.   

El mi-a prins brațul și m-a depărtat puțin de el, acum putând să îl privesc. Și-a pus mâinile pe obraji mei, asta făcând să treacă un fior prin mine.  

-Nu trebuie să îți fie frică. Acum ești cu mine și ești în siguranță. Promit să am grijă de tine, spune cu o voce atât de sigură și blândă, încât mi-am pus în acea secundă toată încrederea în el. -Te iubesc! spune privind adânc în ochii mei.   

În acea secundă mi-am pus mâinile după gâtul lui și i-am acaparat buzele cu ale mele. Ne mișcam buzele într-un ritm încet și pasional. Am simțit cum își plimbă ușor limba pe buza mea, cerând permisiunea pentru a intra, iar eu nu am ezitat să i-o ofer. Limbile noastre se mângâiau una pe alta, ca într-un dans lent. Totul era așa frumos și acum știu că ceea ce simt pentru Louis este adevărat. Sentimentele pentru el nu sunt doar o iluzie a inimii. O simt.  

Când buzele noastre s-au despărțit, am rămas îmbrățișați.   

-Și eu te iubesc, am spus încet, inspirând adânc. Louis îmi mângâia ușor părul, strângându-mă la pieptul său. Așa cum suntem acum mă simt în siguranță. Simt că nimic rău nu ni se poate întâmpla.