Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 19

"Please bathe me now, wash me clean

Just set my heart on fire, like gasoline" - Troye Sivan

Kate's POV

Adevărul este unul dintre lucrurile pe care toată lumea le așteaptă într-o relație. Să fi onest cu persoana pe care o iubești. Să nu îi ascunzi niciodată ceva ce ști că o să o rănească, deoarece cu toții știm că adevărul întotdeauna va ieși la suprafață, iar atunci toată situația devine de 10 ori mai rea. Nu e corect să ascunzi ceva de persoana pe care se presupune că o iubești, mai ales când este vorba de ceva la fel de grav ca și înșelatul. Chiar și dacă îți este teamă de consecințe, trebuie să recunoști ce ai făcut și să suporți tot ce va urma odată cu aflarea adevărului. Dar atunci când nu o faci, și totul se află din alte surse, este mult mai greu de suportat.

Să ți se întâmple ca cineva să te înșele, este groaznic și dureros, mai ales când este vorba de o persoană pe care o iubești. Dezamăgirea pe care o simți în acel moment și felul în care îți simți inima rupându-se în sute de bucățele. Sentimentul de a nu fi îndeajuns de bun, încât persoana respectivă să meargă la altcineva pentru ceea ce tu nu i-ai putut oferi. Toate astea sunt prea dureroase.

În cazul meu, simt cum totul în jurul meu se prăbușește asupra mea. Și simt cum inima îmi bate din ce în ce mai tare, din cauza lacrimilor care curg fără oprire. Doare, doare foarte tare și este și mai greu, deoarece încă încerc să înțeleg, încerc să înțeleg cum două dintre puținele persoane pe care le iubesc și în care am extrem de mare încredere, au ptutu să fac așa ceva. Cum băiatul pe care îl iubesc m-a înșelat cu cea mai bună prietenă a mea. Și după cum am spus, doare și mai tare atunci când îți ascund asta în spatele unor minciuni patetice, crezând că o să poată scăpa de consecințe. 

În acest moment, simt cum un val de sentimente se revarsă asupra mea. 

Dezamăgire

Trădare

Furie

Toate astea îmi apasă sufletul și simt cum singurul lucru ce pot să îl fac este să las toate sentimentele astea la suprafață prin lacrimi. 

Stau întinsă pe podeaua din camera mea, cu spatele rezemat de perete, șiroaie de lacrimi curgându-mi pe obraji. Ochii mă ustură, dar nu îmi pasă deloc de asta, ceea ce îmi pasă este inima mea care acum este împrăștiată pe jos, călcată în picioare de cele două persoane care m-au făcut să simt toată durerea asta. 

Am auzit pași grăbiți venind spre camera mea, și deși nu văd foarte clar din cauza lacrimilor, am putut să văd silueta fratelui meu apărând în camera mea.

-Kate ce a pățit Je-- începe să spună, dar atunci când mă vede întinsă pe jos într-o baltă de lacrimi, ochii lui se măresc și confuzia și îngrijorarea apar pe chipul lui. -Ce naiba s-a întâmplat? Ești bine? întreabă pe un ton panicat, venind în grabă spre mine. S-a lăsat în genunchi în fața mea, punându-și mâinile pe obrajii mei, privindu-mă îngrijorat.

-Nu, suspin lăsând alte lacrimi să cadă din ochii care acum probabil sunt roșii de la atâta plâns. Niall m-a privit cu o figură îndurerată, iar apoi m-a tras spre el, până când am ajuns să stau pe podea între picioarele lui și cu capul pe pieptul sau, cu mâinile lui înconjurate în jurul meu. Am început să plâng în hohote, iar Niall m-a lăsat să mă descarc cu totul în brațele lui. Îmi șoptea încet câte un 'Totul o să fie bine', deși el nu știa ce s-a întâmplat. Nu știu dacă totul o să fie bine, dar ceea ce știu este că acum, nimic nu este bine. 

După minute bune în care mi-am lăsat toate lacrimile să se scurgă pe tricoul lui Niall, am ajuns să mă simt jalnic. În toți acești ani, întotdeauna mi-am zis că nu o să plâng pentru un băiat, dar acum simt ca și cum mi-aș plânge de milă. Și nu vreau să fac asta, nu vreau să stau aici și să îmi plâng de milă, dar totuși asta pare singura soluție. Sunt prea rănită și dezamăgită ca să fac altceva, ca să mă opun și să par puternică, când defpat în acest moment sunt total vulnerabilă.