Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 22

"Our love is here and here to stay,

So lay your head on me" - Alex and Sierra

Kate's POV

Când mi-am deschis ochii și am dat de lumina orbitoare a dimineții, eram foarte confuză, dar apoi mi-am reamintit ce s-a întâmplat noaptea de dinainte. Am simțit niște brațe puternice înconjurate în jurul taliei mele, iar capul meu nu era presat pe o perină ci pe pieptul tare a lui Louis. Am inspirat adânc și am închis înapoi ochii și am stat în aceeași poziție încă câteva minute, dar nu am reușit să adorm din nou. 

Mintea mi-a fost inundată de griji și întrebări, acum îndoindu-mă de alegerea pe care am făcut-o, adică cea de a rămâne cu el peste noapte. Adevărul este că prima dată m-am întrebat 'Ce ar putea fi rău în a rămâne?', dar acum realizez că a fost greșit, deoarece mă simt mai confuză ca niciodată. 

M-am răsucit și m-am strecurat afară din strânsoarea lui, dar când am crezut că am reușit să o fac fără să îl trezesc, și-a deschis ochii și m-a privit confuz. 

-Ce faci? întreabă încruntându-se puțin. Eu eram deja în picioare și încercam să caut un motiv pentru care m-am ridicat, dar defapt am decis să îi zic adevărul. 

-Plec, spun cu o voce rece. Trebuie să mă distanțez de el din nou, trebuie să plec de aici, pentru că dacă mai rămân aici nu o să reușesc niciodată să îmi sortez problemele și să le rezolv. 

-De ce? spune cu o voce confuză, dar și-a păstrat tonul la fel de rece ca al meu. 

-Pentru că ce am făcut noaptea trecută a fost o greșeală, spun și mă dau cu un pas în spate, apropiindu-mă tot mai mult de ușă. -Nu trebuia să rămân și abia acum îmi dau seama de asta, continui și mă întorc brusc și dau să ies afară din cabană, dar îmi prinde mâna în a lui și mă întoarce cu fața spre el. Inima mea a început să bată mai tare dintr-o dată, doar din cauza simplei lui atingeri. 

-Știu că încă mai poate fi ceva între noi, spune și rânjește sigur de ceea ce spune. -Știu asta prin felul în care te uiți la mine, prin bătăile inimii tale care cresc de 10 ori atunci când mă apropii de tine, prin respirația ta accelerată atunci când te ating, spune și îmi prinde mâna în a lui și mă trage și mai aproape de el, acum piepturile noastre fiind presate unul de altul. A început să se aplece spre mine, distanța dintre fețele noastre fiind de doar 3 centrimetrii. -Și știu că dacă te-aș săruta acum, spune și îi simt buzele atingându-le puțin pe ale mele. -Mi-ai răspunde la sărut. Sângele îmi curgea prin vene rapid și simțeam cum un nod mi s-a format în gât, iar oricât de slabă m-am simțit în toate aceste zile, am reușit să găsesc puterea și să îl îndepărtez de mine la timp. 

-Greșești Louis, îl contrazic pe un ton dur, iar privirea lui era neutră. Nu părea surprins sau confuz, de parcă se aștepta la asta. -Deși din cauza ta am fost vulnerabilă în ultimul timp, asta nu înseamnă că o să îți pic în plasă, spun și îl privesc tăios, așteptând orice reacție din partea lui. 

-Ce plasă? Nu te mint, Kate! mă confruntă pe un ton convins, iar sinceritatea se citea în ochii lui. Vroiam să îl cred, chiar îmi doream din toată inima ca totul să mi se șteargă din minte și doar să mă arunc în brațele lui și să îl sărut, dar nu o puteam face.  

-Nu pot să te cred pur și simplu Louis! îi strig în față, iar el face un pas spre mine, dar eu fac un pas în spate. -Ți-am spus că nu vreau să mai fiu naivă, îi reamintesc și îl privesc adânc în ochi. -De când m-am întors, tot ce ai făcut a fost să mă rănești. Toate minciunile, certurile, am putut trece peste alea, dar asta. Asta e prea mult, spun și după felul în care mă simt pe interior m-aș fi așteptat ca lacrimile să îmi curgă deja pe obraji, dar asta nu s-a întâmplat, nu de data asta.