Live the Moment || Louis Tomlinson

Capitolul 16

"I hope you find a way, to be yourself someday

In weakness or in strength, change can be amazing" - The Neighbourhood

Kate's POV

-James? rostesc șocată, ochii mei mărindu-se instant. 

-Bună și ție Kate. Ți-a fost dor de mine? spune și ridică o sprânceană, afișându-și zâmbetul orbitor. 

-Oh doamne, ce cauți aici? întreb și respir, în continuare uimită că el este în fața mea. 

-Mda, puteai să mă iei și tu cu un "da mi-a fost dor de tine" și după eu spuneam "și mie de tine", apoi ne îmbrățișam, dar amndoi știm că relația noastră nu funcționează așa, spune și își dă ochii peste cap, menținându-și zâmbetul pe buze. 

-Relația noastră este specială, ști asta, spun și îl lovesc ușor cu pumnul în umăr. Și-a dat din nou ochii peste cap, iar atunci eu am insistat din nou. -Dar totuși, ce faci aici? 

-M-am mutat aici, spune și face un dans scurt din sprâncene. Ce-i mai place să se joace. 

-Serios? Când? Ești la liceul ăsta? întreb privindu-l bucuroasă.   

-Da, serios. Defapt, doar azi mi-a venit ideea, vroiam să plec din NY, să încerc să mă schimb, m-am săturat de viața aceea de golan. Știam că te-ai întors în Londra, așa că aici mi-a fost prima dată gândul, răspunde și acum sunt și mai fericită că îl văd. 

Nu l-am mai văzut de când am plecat din NY. El mi-a fost un bun prieten acolo, chiar și dacă din cauza lui am intrat în multe belele, am știut că pot avea încredere în el. El m-a introdus în lumea drogurilor și în gașca lui de prieteni. Dacă eu atunci eram pe la început, el era un mare dezastru. Nu putea rezista mai mult de o oră fără să tragă ceva pe nas sau să fumeze. Acum că stau și mă uit la el, pare mult mai schimbat. Nu a glumit când a spus că vrea să se schimbe. Hainele lui negre din cap până în picioare nu mai sunt, în schimb acum poartă un tricou alb cu steagul Mariei Britanii pe el, niște blugi albaștrii, dar mă bucur să văd că nu a renunțat la obișnuitele lui ghete maro. Acum părea mult mai bine făcut, pe atunci arăta ca o așchie, nu avea mai deloc mușchi, era tot timpul cu capul în nori, ce să mai zic, un drogat în tot cazul. Mă bucur să văd că în sfârșit vrea să facă ceva cu viața lui. 

-Mă bucur să te văd în forma asta, spun și îi fac cu ochiul, el râzând scurt la gestul meu. 

-Nu ști pe unde ajung și eu în biroul secretarei, am nevoie să mă înscriu și eu o dată la liceu ăsta, spune cu un ton amuzat. El nu a fost niciodată genul pentru liceu și orice ține vorba de învățat. 

-Haide, spun și îi prind mâna, trăgându-l după mine pe hol. În timp ce ne îndreptăm spre biroul secretarei, telefonul a început să îmi vibreze în buzunar, iar când l-am deschis am văzut că este un mesaj de la Louis. 

Te-ai pierdut iubito? Dacă nu te grăbești o să trebuiască să plec fără tine, trebuie să ajung undeva. Louis xx 

După ce am citit mesajul, m-am apucat să îi tastez repede un răspuns. 

Scuze. Poți să pleci fără mine, m-am întâlnit cu un prieten și acum îl duc la biroul secretarei, apoi o să mai stau puțin de vorbă cu el. Pot să ajung și singură acasă. Te iubesc! Kate xx 

După ce i-am trimis mesajul mi-am băgat telefonul la loc în buzunar și atunci am observant că am ajuns în fața biroului secretarei. 

James a intrat ca să rezolve problema cu înscrierea, iar eu am așteptat pe scaunele de afară.