Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap.27 ~ Vinovăţie

- Unde ai fost? Vocea iubitului său se făcu auzită făcându-i inima să-i stea în loc.

- La naiba, m-a prins, şoptii tânăra mai mult pentru ea, înainte să se întoarcă spre posesorul vocii.

Se rotii pe călcâie şi îi întâlnii privirea suspectă ce zăcea asupra trupului său. Acum e acum, trebuie să gaseasca o scuză destul de bună încât să nu-i dea nimic de bănuit, dar e mult prea greu intr-un timp atât de scurt. Nu se gândii o clipă toată noaptea ca va fi prinsă, chiar şi acum câteva minute când era la intrare în bloc fu sigură că va scăpa basma curată, deci nu prea se gândise la o scuză credibilă până acum iar faptul că avea mare nevoie de ea în clipa de faţă o făcea să devină foarte tensionată. Muşchii i se încoardă şi inima îi pulsează mai cu putere.

- Am fost să-mi iau absorbante, răspunde repede pe un ton normal reuşind să nu trădeze nicio emoţie.

Carter deschide gura să spună ceva dar o închide la fel de repede. Incertitudinea era singurul sentiment ce îi domina mintea în clipa de faţă. Nu ştie ce să facă, dacă să o creadă sau nu.

- La ora şapte şi jumătate? Venii întrebarea lui pe un ton destul de ciudat.

- O spui de parcă ar fi o oră tare anormală, îi replică albăstrica cu un zâmbet uşor în colţul gurii.

- E dimineaţă strumfule, e şapte dimineaţa şi tu îmi spui că ai fost să-ţi iei absorbante, îi explică de ce îi se pare atât de bizar făcând-o pe fata din faţa lui să se panicheze iar. În aceeaşi rochie ca şi aseară, continua iar panica crescu în inima fetei cu fiecare cuvânt rostit.

Maxilarul i se încleştă şi îi oferi un zâmbet forţat brunetului, încercând să-i arate că nu e deloc tensionată, ca ea e chiar foarte relaxată în situaţia asta dar mai ales că nu are nimic de ascuns. Carter îi oferi un zâmbet specific lui, moment în care tensiunea din trupul fetei se mai diminua, dar dispăru la fel de repede cum venii, când Carter o îndemnă din priviri să-i ofere un răspuns. Încă o minciunea avea să fie spusă, clar nu-şi începu dimineaţă prea promiţător.

- Aseară după ce ai adormit, începu fata şi se oprii preţ de câteva secunde dându-şi seama că tonul dur nu e tocmai cel mai potrivit în situaţia asta. Am venit în sufragerie, nu îmi era somn şi aşa că m-am uitat la televizor, continua lăsând un oftat să-i scape printre buze. Şi am adormit.

- Bun, îi raspunde brunetul lungind poate mult prea mult u-ul.. Dar asta nu explică de ce ai fost după absorbante la ora asta, continuă şi Evyline simţii ca orice nerv din corpul sau începe să reacţioneze.

- Doamne Carter, exclamă tânăra vizibil nervoasă. Nu mai aveam cumpărate.. Ce trebuia să aştept până când redecorăm canapeaua? Strigă trecând val vârtej pe lângă el spre baie.

Carter rămâne împietrit în mijlocul sufrageriei urmărind-o cu privirea. Tresare când Evyline trânteşte uşa de la baie şi lăsa o înjurătură să-i scape. Avea tot dreptul să se enerveze pe el, căci cam exagereze. Doar că i se păru teribil de suspect în clipă i care se trezii şi nu o găsii în pat dar şi mai ciudat că nu o gasi nici în casă, dar acum când albăstrica îi spusese motivul pentru care nu o găsii dis de dimineaţă, începu să-i pară rău.

Pufneşte nervos pe propria persoană şi îşi croieşte drum spre uşă baii. Bate de câteva ori în uşa încercând să-i capteze atenţia iubitei sale, dar tot ce primeşte din partea ei sunt nişte  câteva înjurături nu tocmai frumoase.

- Strumfule, începu Carter şi aştepta vreun semn din partea fetei care să-i dea de înţeles că-l ascultă. Dar nu primii. Îmi pare rău, serios. Nu trebuia să devin paranoic şi gelos, continuă şi facă o pauză scurtă în timp ce dincolo de uşă baii se auzi un oftat. Ştiu că nu mi-ai face aş ceva!