Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Războiul sexului

~Prolog~

Vara a trecut pe nesimtite si putinele saptamani ramase pana la inceperea celui de al doilea an la facultate o sa treaca cu aceeasi repeziciune. Nu am reusit sa ma bucur prea mult de vara si asta poate pentru faptul ca am fost atat de prinsa in proiectele pentru facultate incat nu mi-am acordat prea multa atentie, dar cu toate astea macar am reusit sa-mi termin in timp proiectele si poate ca o sa profit de timpul ramas si o sa-mi petrec vara in cateva saptamani.

- Hei strumfule, ti-am adus cafeaua, se aude usor dincolo de usa mare din lemn.

Zambesc usor si soptesc un "intra", iar apoi cateva secunde mai tarziu capul lui Carter se iveste de dupa usa. Il privesc atent si imi aduc fara sa vreau de aminte de ziua in care l-am cunoscut, am fost atat de uimita de culoarea neagra a ochilor sai incat m-am pierdut in fata lui si inca sunt uimita, doar ca acum nu ma mai pierd asa usor.

Buzele sale se lipesc de ale mele si deschid ochi larg, fiind luata prin surprindere.

Carter a fost la momentul potrivit langa mine si datorita lui acum zambesc si-mi traiesc viata in prezent si nu in trecut, a fost cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat si inca este.

- Ce e strumfule? Ma intreaba cand imi intalneste privirea pierduta.

- Din cauza mea, ti-ai petrecut toata vacanta de vara intr-un apartament in loc sa mergi unde ti-ai dorit, spun si oftez.

- Cum poti sa spui ca mi-am pierdut vacanta? Ma intreaba si sunt putin uimita de intrebarea lui.

- Pai ai vrut sa mergi in Anglia si eu te-am retinut aici, ti-am stricat toate planurile, ii raspund privindu-l trista.

- Esti atat de prostuta, spune si chicoteste. Oriunde as fii mers in lume nu s-ar fii comparat cu timpul petrecut..

Anticipez ce vrea sa spuna si-l opresc cu un sarut, uneori am impresia ca vorbeste prea mult copilul asta. Ma retrag din sarut si las laptop-ul pe podea si ma las sa cad pe spate in pat cu el deasupra mea. Trupurile ni se lipesc unul de celalalt intr-un mod perfect ca de fiecare data.

- Stii imi placea mai mult cand nu purtai tricou in casa, spun muscandu-ma de buza si incercand sa-i dau tricoul jos.

- Asta se rezolva, daca imi promiti ca dormi numai in boxeri si in sutien la noapte, spune si zambeste usor.

- Eu ma gandeam sa dorm si fara astea, spun si-l sarut inainte sa raspunda.

Imi raspunde la sarut in timp ce incearca sa scape de tricoul meu. Stralucirea din privire i se intensifica atunci cand observa ca tricoul era singura bucata de material ce-mi acoperea trupul. Se lasa usor peste mine, si-si preseaza pieptul de sanii mei. Zambesc si inchid ochi inainte sa-mi zdrobesc iar si iar buzele de ale sale. Mainile lui se plimba peste tot incercand sa acopere fiecare parte a trupului meu cu atingerea sa. Buzele sale coboara spre gat si tot mai jos. Saruturile sale coboara si urca printre sanii mei inapoi spre buze. Ma saruta apasat apoi intr-o singura clipa buzele sale imi saruta unul dintre sani, imi musc buza de jos si oftez cand aud telefonul sunand.

- Raspunde, spun si-l privesc atenta.

- Nu am timp, raspunde repede si se intoarce la treaba lui.

Sunt de acord cu el, sa sune, avem treburi mult mai importante de facut. Imi da pantaloni scurti jos si trage jucaus de marginea boxerilor inainte sa ma sarute.

- Deschide! Zgomotul si strigatul din spatele usii ne intrerupe iar.

Se ridica si isi cauta telefonul dupa care incepe sa rada zgomotos neluandu-si privirea de la mine.

- Cine crezi ca poate fii disperatul? Ma intreaba inca razand.

- Stai sa ghicesc, Larry? Intreb si incep sa rad.

Ma aproba cu o miscare scurta a capului si imi arunca tricoul sau inainte sa plece sa raspunda la usa. Ii imbrac tricoul si ma aplec dupa pantaloni scurti cand brusc amintirile ma lovesc iar. Connor, ii purtam tricoul, dormeam cu tricoul sau... Lacrimi calde de dor stau sa cada din ochii mei iar eu le sterg cu dosul palmei.As mintii daca as spune ca nu imi e dor de el sau ca nu il mai iubesc, caci dupa atata timp inca il iubesc foarte mult.

Ma sterg inca odata la ochii sa fiu sigura ca nu mai exista vreo urma de lacrimi si dupa ce-mi iau pantaloni pornesc spre sufragerie.

- Buna Larry, spun si ma asez pe un colt al canapelei langa Carter.

- Buna strumfule, spune iar eu zambesc.

- Nu-i mai spune asa, numai eu am voie, striga Carter revoltat facandu-ne pe amandoi sa radem.

Larry e vecinul nostru dar si cel mai bun prieten a lui Carter, ceea ce-l face sa vina foarte des la noi si chiar in cele mai proaste momente, nu pot sa numar pe degete de cate ori ne-a intrerupt la fel ca astazi.

- Vrea cineva cafea? Intreb cu toate ca stiu deja raspunsul.

Pornesc alene spre bucatarie si zambesc vag cand vad ca inca mai e cafea. In timp ce se incalzeste pregatesc cestile pe o tava, iar dup ce le umplu plec cu ele spre sufragerie. Imi petrec urmatoarea ora razand alaturi de doi nebuni, dar mai ales ascultand povestile nemuritoare ale lui Larry. Cand se ridica sa plece, ma ridic odata cu Carter si-l conducem pana la usa.

- Adio prietene, spune brunetul.

- Adio baiete, striga Larry. Si pana data viitoare Ivy, continua si simt cum sute de sagetii imi strapung inima.

Carter ma priveste atent si incerc sa-mi reprim lacrimile, nu vreau sa creada ca dupa atat de mult timp nu am reusit sa-l uit. Isi trece un brat dupa talia mea si ma trage la pieptul sau. Cand buzele sale se lipesc de fruntea mea sentimentul de liniste ma cuprinde.

- Pe data viitoare, raspund rece.

Inchid ochi si respir profund, am nevoie de cateva secunde sa-mi revin inainte sa incep sa plang. El a fost si este singura persoana care are dreptul sa-mi spuna asa. Tin la Carter, dar inima mea e inca la Connor...

__________________________

Deci am revenit cu una dintre cele mai frumoase carti scrise de mine. Ati asteptat de mult sa public volumul al doilea si iata ca a venit si momentul acesta.

Sper sa va placa la fel de mult ca primul. Va iubesc!