Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap.18 ~ ,,- Ivy!''

~ Porniti melodia de la link extern .Si daca se termina,dati replay. Daca nu gasiti melodia cautati pe youtube "Martha Argerich-Chopin Prelude- Op. 28 No. 4~

Ştiu ce trebuie să fac!

M-am ridicat, m-am scuturat de nisip şi am aruncat o ultimă privire spre malurile ce se luptau între ele, înainte să plec de pe plajă. Caut un număr de taxi şi sun imediat cum îl găsesc. Nu reuşesc să ajung bine din nou pe trotuarul de lângă drum, ca un taxi opreşte în faţa mea.

Urc în spate şi las muzica din taxi să-mi invadeze sufletul. E o idee bună, şi trebuie să dea roade! Trebuie!

Minutele trec greu pe bancheta din spate şi nu mă văd odată ajuns la destinaţie. Nu cred că am fost mai nerăbdător de atât în ultimele zile. Taxiul opreşte şi inima mea se face cât un purece. Acum îi acum. Îi plătesc taximetristule şi ies din maşină după ce salut politicos.

Respir şi expir repede timp de câteva secunde, îmi adun curajul şi pornesc cu paşi mari spre spatele blocului. Strada dintre cele două blocuri îmi provoacă repulsie. E atât de întunecată, dar mai ales e atât de murdară. Oamenii ar trebui să înveţe cum să arunce gunoiul. Pufnesc iritat şi-mi scutur capul. Ascund ecologistul din mine şi-mi reamintesc de ce sunt pe strada asta jegoasă târziu în noapte. Mă apropii de scară de incendiu şi trag aer în piept înainte să încep să urc.

Lumina difuză mă încurca la urcat şi mi-ar fi plăcut ca luna să domnească peste cerul negru în noaptea aceasta, aş fi avut parte de mai multă lumină. Dar nu e mereu cum vrei, nu?..

Ajung aproape la etajul dorit si ma chinui să-mi scot telefonul. Dau un mesaj apoi îmi continui drumul, sau mai bine spus urcatul.

Evyline pov.:

Braţele lui Channing Tatum îmi cuprindeau trupul firav, îşi apropia capul de al meu şi-şi pregătea buzele pentru a-mi oferi cel mai bun sărut din viaţa mea, când clinchetul telefonului sparge liniştea din dormitorul, dar sparge cu siguranţă cel mai frumos vis al meu din ultima perioadă.

Deschid ochii şi caut nenorocitul ăla de telefon cu disperare. Ai sunat şi te-ai ascuns, jigodia naibii. Casc şi mă chinui să-mi ţin ochii deschişi, mai ales după ce fac contact cu lumina puternică a telefonului. Clipocesc de câteva ori şi deblochez telefonul. Momentul în care văd numele expeditorului e momentul în care mă trezesc cu adevărat.

„Dormi, iubirea mea? Bine faci, căci eu nu pot să dorm de dorul tău.. Ştiu că probabil nu ai chef, dar ieşi câteva minute din apartamentul tău, nu departe pe hol în faţa uşii. Am şi eu o surpriză pentru tine.

Al tău Connor, care te iubeşte din ce în ce mai mult"

Citesc mesajul de mai multe ori doar ca să fiu sigură că am înţeles ce vrea să zică de fapt. E nebun, de-a dreptul nebun dacă îşi face impresia că o să ies pe hol la ora asta.

Arunc telefonul prin pat lângă mine şi închid ochii aşteptând ca Moş Ene să-şi facă din nou simţită prezenţa. Trec câteva minute bune în care încercările mele de a lua somn eşuează şi se transformă în foituri dintr-o parte în alta. Curiozitatea e prea mare, deci trebuie să recunosc că nu mai am nicio şansă să mai adorm atâta timp cât nu ies. Mă ridic din pat şi mă îndrept grăbită spre ieşirea din apartament.

Ajung în faţa uşii şi trag aer puternic în piept. În ciuda faptului că i-am spus că vreau să mă lase să fiu fericită, că eu sunt fericită exact aşa cum sunt în momentul de fata, am aşteptat cu sufletul la gura următoarea lui mişcare. Am aşteptat şi aştept cu sufletul la gură următorul momentul în care ochii mei de jad să-i întâlnească pe ai săi.