Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap. 15 ~ Nevoi

~Alloha , stiu ca nu fac anunturi la inceput de capitol *asta e o ocazie speciala* ..Avem copertă nouă.. Deci mi-ar plăcea mult, să-mi spuneți ce părere aveți! ~

M-am ridicat repede înainte să apuc să mă răzgândesc şi sub dominaţia adrenalinei de moment am pornit cu paşi repezi spre nicăieri.

M-am uitat la ceas înainte să urc în lift, e destul de târziu, dar măcar m-am liniştit. Intru în lift şi pufnesc nervoasă, nu îmi era dor de scârţâiala muzicii din lift. O să depun o plângere împotriva ei cât de curând.Mă seacă de energie pur şi simplu. Un zâmbet îmi apare pe chip când păşesc afară din lift.

Încerc să-mi păstrez zâmbetul pe fată în ciuda faptului că devin extrem de agitată dintr-o dată. Trag aer în piept şi respir rar în speranţa că mă liniştesc, ar fi mers acum nişte vin.. Ajung în faţa uşii şi nu reuşesc să bat căci aceasta se deschide lăsând la iveală un cap blond şi doi ochii de un albastru cenuşiu ce mă privesc curioşi. Am expirat şi m-am năpustit asupra lui, zdrobindu-mi buzele de ale sale luându-l prin surprindere. Aveam nevoie să-i simt buzele, şi ştiam asta acum mai tare ca niciodată. Eram trează din toate punctele de vedere şi singurul lucru de care am nevoie, este el.

Ezită preţ de câteva secunde, lucru ce-mi aduce un strop de teamă în suflet, teama ce se evaporă în clipa în care prinde curaj şi-mi devorează buzele. Îşi pune mâinile sub coapsele mele şi mă ridică în braţe lipindu-mă de uşă, imediat după ce a închis-o. Îmi Înfăşor picioarele în jurul abdomenului său şi îl muşc uşor de buza de jos. Ştiu că o să regret asta mai târziu, dar tot ce contează e prezentul, şi în clipa de faţă se întâmplă exact ce-mi doresc.

- Evyline.. încearcă să vorbească dezlipindu-se din sărut.

- Doar taci, îl îndemn şi-mi lipesc buzele din nou de ale sale.

Să spun că mi-a fost dor de asta ar fi oarecum o minciună, căci nevoia mea disperată de el nu cred că se poate numii dor. Buzele noastre se potrivesc perfect reluându-şi vechiul lor dans ce ne îmbăta pe amândoi. Totul la noi se potriveşte perfect.. păcat că ne-am dat seama prea târziu şi după prea multe greşeli ce nu pot fi date uitării..

Mă dezlipesc din sărut şi îmi scutur capul încet, nu am venit aici să depănăm amintiri care să-mi aducă tristeţea pe chip. Puteam face asta singură, acasă.

În întunericul din apartament blondul îmi caută cu disperare buzele, în timp ce se îndreaptă cu mine spre camera sa. Uimirea îşi pune stăpânire pe chipul meu când observ că suntem chiar în camera sa, în vechea să cameră. Dar ce mai contează asta acum, tot ceea ce contează e că suntem aici acum, şi suntem doar noi doi şi toată pasiunea ce ne leagă.

Mă arunca pe pat şi se pune peste mine devorandu-mi buzele şi lăsându-mi săruturi uşoare pe linia maxilarului până pe gât şi înapoi, făcându-mă să gem de plăcere. Ce putea să facă omul ăsta cu câteva săruturi nu putea să-mi facă nimeni altcineva, nici măcar cu un oral.

Îmi las gâtul într-o parte în timp ce el mă săruta în spatele urechii făcându-mă să-mi arcuiesc spatele de plăcere. Mâinile sale îmi caută marginea tricoului iar eu pot doar să mă bucur că niciun material nu-i acoperă abdomenul perfect. Reuşeşte să-mi dea tricoul jos, şi astfel să-mi elibereze sănii de strâmtoarea materialului. Zâmbeşte uşor în colţul gurii când observă că nimic nu-l mai desparte de sânii mei. Închid ochii, deschizându-i repede în clipa în care buzele lui poposesc pe unul dintre sânii mei, muşcând uşor şi lingând apoi locul vătămat.

Mă chinuie cu sărutări dulci până în zona talie şi înapoi spre maxilar. Un geamăt îmi scapă printre buze când reuşeşte să-şi strecoare o mână sub materialul elastic al pantalonilor scurţi. Îmi arcuiesc spatele de plăcere când introduce un deget în feminitatea mea. Se opreşte nemaifăcând nicio mişcare şi mă fixează cu privirea, lăsând un zâmbet imens să-i decoreze fata.