Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap. 37 ~ Păreri de rău

A/N : Îți mulțumesc din suflet SinusIridum pentru aceasta coperta minunata ♥♥,mai ales la cat am fost de zapacita ☺☺!

Din perspectiva lui Evyline:

- Trebuie să vorbim, spune Carter şi vreau să mă întorc cu spatele la el. Despre Connor!

Acum că mi-a captat atenţia, chiar pe toată pot spune, mă simt nevoită să mă întorc cu faţa spre el. Încerc să par plictisită dar sunt sigură că expresia feţei îmi trădează mult prea multe emoţii. Un rânjet îi apare pe fata înainte să vorbească.

- Ştii, spune zâmbind, m-am răzgândit. Trebuie să fac altceva înainte!

Îl urmăresc atentă cu privirea cum se ridică de pe scaun şi ajunge din doi paşi în faţa mea. Tind să cred că se va pune lângă mine în pat, dar nu o face, în schimb se aşează în genunchi în fata patului şi-mi prinde ambele mâini. Îşi lăsă privirea în pământ preţ de câteva secunde, făcându-mă al naibii de confuză.

Îmi iau timpul necesar de gândire, până la următoarea acţiune din partea sa, şi încerc să realizez ce s-a întâmplat noaptea trecută. Durerea îngrozitoare de cap nu mă ajută absolut, dar cu toată mahmureala sunt absolut sigură că nu am pronunţat numele lui Connor azi-noapte. Oftatul lui Carter îmi măreşte durerea de cap şi dacă nu ar fi în poziţia asta în faţa mea, m-aş lua de el, dar aşa nu mă mai obosesc. Îmi ridic privirea de pe el şi scanez patul şi restul camerei în speranţa că-mi văd telefonul. Dacă nu e sub pat înseamnă că e undeva pe la Carter. Asta înseamnă că brunetul mi-a verificat telefonul, am şters mesajele. Şi dacă am şters mesajele asta înseamnă doar că am primit unul din partea blondului azi-noapte. Dar e trecut Dy în telefon.. Nu cred că s-a semnat la final.. Deci nu e asta.

Îmi duc mâna spre cap şi-mi masez fruntea cu degetele. Atât de multe idei şi atât de multe filme mi-am dat încât a început să mă doară capul şi mai rău, decât până acum. Cred că cel mai înţelept lucru din partea mea, în situaţia dată, ar fi să aştept să văd ce are Carter de spus.

Îmi dreg glasul şi Carter îşi ridică privirea spre mine. Acum fiind mai aproape, reușesc să-i văd, mai bine, pungile de sub ochi, la cum arată sigur nu a dormit deloc azi-noapte. Ochii îi sunt roşii şi sticloşi. A băut prea mult, căci altfel nu-mi explic. El nu plânge! El e bărbat nu face asta, mereu mi-a spus acest lucru.

- Uite Evyline, mi-am repetat asta în gând toată noaptea, spune şi face o pauză dramatică. Nu am chef de dramele lui. Îmi pare rău, m-am purtat ca un idiot.. Ca cel mai mare idiot, se corectează şi eu zâmbesc. M-am purtat ca toate chestiile negative la un loc, bine nu ştiu asta sună ciudat ștrumfule. Ce vreau să evidenţiez e că ştiu cât am fost de cretin, spune şi eu oftez. Dar jur că îmi pare rău.. Mă poţi ierta? Întreabă şi eu mă strâmb.

- Carter.. Te-ai purtat ca ultimul măgar şi mă bucur că ştii asta, îi spun şi-mi aşez o mână pe obrazul lui. De iertat o să iert.. Dar nu te aştepta să fac minuni prea curând, spun şi el zâmbeşte.

Îmi amintesc vag că am vrut să-i sparg zâmbetul ăsta. Zâmbetul îi dispare de pe faţă şi este înlocuit de o linie dreaptă. Mă ridic în fund, pe marginea patului, şi el îşi lăsă capul pe picioarele mele. Involuntar îmi duc mâna spre capul său şi mă joc cu şuviţele sale negre ca tăciunele. Oftează şi-şi pune o mână pe coapsa mea trasând linii imaginare cu degetul mare. Altădată situaţia asta mi s-ar fi părut al naibii de drăguţă dar acum mă simt de parcă aş fi obligată să fac asta, nu-mi trezeşte nicio emoţie, nu mă încălzeşte cu nimic.