Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap.1 ~ Adevărul doare !

Razele soarelui se lovesc de fata mea facându-ma astfel sa deschid ochi, privesc în jur fara a-l gasi pe Carter. Telefonul meu suna de zor undeva prin camera si încerc sa-mi dau seama de unde se aude zgomotul, când reusesc sa gasesc locul telefonului acesta se opreste din sunat iar eu ma trântesc la loc în pat pentru câteva secunde. Când telefonul începe sa sune pentru a doua oara ma ridic repede din pat si fara sa ma uit la apelant raspund.

- Alo, spun si casc imediat dupa.
- Buna dimineata strumfule, se aude vocea calda a lui Carter.
- Buna dimineata, spun si fac o pauza scurta. Ce faci? Unde esti?
- M-a rugat Larry sa ma duc cu el la un târg de masini, spune si eu astept sa continue. Ti-am lasat bilet si în bucatarie dar am zis sa te sun sa-ti spun.
- Bine si cât vei sta? Întreb.

Vocea lui Larry se aude prin telefonul si primesc raspunsul de la el înainte sa-mi raspunda Carter. Se pare ca o sa fiu toata ziua singura astazi. Ura mie, înca o zi plina de lenevit. Mai vorbesc câteva minute cu Carter dupa care închid si ma hotarasc sa fac un dus.
Îmi iau hainele si dupa ce ma dezbrac intru în dus. Mâinile mi se plimba pe trup si gem usor când îmi simt sânii în palma, cu mult timp înainte dusul însemna mult mai mult decât un simplu dus, dar astea sunt amintiri, amintiri care înca ma bântuie. Oftez si-mi continui dusul dupa care ies si ma sterg bine cu prosopul, ma îmbrac cu o rochita simpla neagra si urmatoare destinatie e bucataria. Daca tot o sa fiu singura acasa o sa profit de timpul liber si o sa termin primul volum al seriei "Divergent". Cu o ceasca mare de cafea în mâna si cu telefonul si cartea în cealalta ma asez pe fotoliu de pe balcon cât mai comod posibil.
Înainte sa ma apuc de citit ma decid sa ma joc putin pe telefonul caci nu am mai facut asta de mult, dar din greseala intru în contacte. Ma uit plictisita printre ele si sterg câteva numere de care nu mai am nevoie. Când ajung la,,Dave" sufletul mi se strânge si iau decizia, buna sper, de a-l suna.

- Alo, se aude dupa vreo cinci tonuri de apel.
- Dave, spun si ezit sa mai spun altceva.
- Evyline, Doamne de când nu mai stiu nimic de tine, spune repede. Esti bine? Spune-mi te rog ca esti bine?
Întrebarile lui vin prea repede si trag aer în piept înainte sa-i raspund.

- Sunt bine Dave, ai vrea... nu stiu sa ne vedem la o cafea? Ma trezesc întrebând.
Accepta si eu zâmbesc usor, dupa ce stabilim locul si ora unde ne întâlnim închid telefonul si-mi savurez cafeaua înainte de a pleca. Nu stiu daca asta a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o, dar simt nevoia sa stiu ca el e bine si doar Dave ma poate asigura de asta.
Timpul trece atât de încet încât pare ca s-a oprit si asta numai ca sa ma chinuie pe mine mai mult. Încerc sa citesc dar nu-mi sta deloc gândul la citit, mintea îmi zboara tot la Connor, tin minte atât de bine ziua în care l-am parasit..

,,- Te rog iubire, o sa mor fara tine, spune si lacrimi îi cad din frumosii ochi.
Încep sa plâng si îmi trag mâna din a lui si vreau sa plec. Ma asez în genunchi si-mi lipesc buzele de ale sale si-l sarut apasat pret de câteva minute, dupa care ma ridic si plec.
- Te iubesc, ai fost cea mai buna parte din viata mea iubire. Te rog sa nu ma mai cauti, spun si ies lasând valizele lânga Carter si alerg pe scarii plângând.
- Evyline, nu ma parasi, strigatul blondului se aude din departare".

Aud si acum de atâtea ori în noapte strigatul sau si îi simt durerea, durere ce ma macina. Nu doar el a pierdut atunci, în acea zi am simtit ca mi se rupe cu adevarat sufletul, ca pierd tot ce am avut mai bun pe lume. Am plâns nopti la rând si zile, ma trezeam si adormeam plângând si asta numai pentru ca stiam ca l-am parasit. Dorul de el ma macina complet, nu reuseam sa manânc mai mult de un fruct pe zi, fruct pe care uneori îl si vomitam si toate astea pentru ca eu înca îl iubeam, dupa câte mi-a facut, eu tot îl iubeam si înca îl iubesc. Îmi sterg cu dosul palmei lacrimile ce-mi curg pe obraji si trag aer puternic în piept încercând sa ma îmbarbatez dar asa ceva nu se poate, acum dupa atâta timp în care nu i-am mai simtit lipsa as da orice numai sa pot sa-l mai tin odata în brate.
Soneria telefonului ma trezeste din reverie si dupa ce ma uit la apelant raspund.