Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap. 45 ~ Intens

Ne desprindem din sărut abia când nu mai putem respira.Mă retrag încet zâmbind cât de larg îmi este posibil.Îl iau de mână pe Connor şi mă învârt dintr-o parte în altă după care îl trag într-o îmbrăţişare strânsă.

- Te iubesc! Strig cât mă ţin plămâni şi zâmbetul i se intensifică.

- Evyline.. Eu nu, eu nu te iubesc, spune şi lumea îmi cade în cap. Cerul se prăbuşeşte, apele Pământului seacă, stelele se sting şi toată lumea mea dispare.

Îmi lăsă mâna şi eu înghit în sec, la dracu, că la asta nu mă aşteptam. Da păi, ar trebui sa ma resemnez, nu? Am aşteptat, am crezut că îşi doreşte să mă salveze dar se pare că s-a jucat cu mine şi ba chiar m-a ajutat să mă afund mai rău. Dar nu-l pot condamna, chiar nu pot.

Fac câţiva în spate şi când dau să mă întorc pe călcâie îl aud dregându-şi glasul.

- Eu te ador, te ador, strigă în spatele meu făcându-mă să mă opresc.

Înghit în sec şi-mi prind buza de jos între dinţi strângând cu putere, astfel încât să nu răbufnesc. Cine naiba se crede să se joace aşa cu mine? Omul pentru care ţi-a da viaţă! Îmi răspunde Jolene şi eu îi fac vânt. Dar are dreptate, e omul, e bărbatul pentru care mi-aş da viaţa chiar şi acum, căci merită tot ce e mai bun. Îl iubesc cum nu am crezut vreodată că este posibil să iubeşti un om, şi dacă va decide vreodată să mă părăsească, chiar şi atunci va rămâne regele inimii mele. El e singurul ei conducător şi nimeni nu va putea să-i ia locul vreodată indiferent de ce ar face.

Se spune că în viaţă te îndrăgosteşti o singură dată cu adevărat atunci când îţi găseşti sufletul pereche, restul sunt doar amăgiri, şi de cele mai multe ori se spune că îţi găseşti sufletul pereche foarte greu sau chiar şi mai rău nu-l găseşti, pentru că sunteţi condamnaţi la o viaţă tare crudă, fără a avea dreptul să cunoaşteţi apogeul fericirii. Şi dacă asta e chiar adevărat atunci mă declar mai mult decât mulţumită că la cei douăzeci de ani ai mei mi-am găsit deja sufletul pereche, căci orice ar spune oricine din jurul nostru, el va rămâne veşnic sufletul meu pereche.

Mi-a intrat pe sub piele, şi-a tatuat numele pe sufletul meu, şi-a construit un întreg regat în inima mea şi asta numai prin simplitatea sa, prin felul său de a fi, chiar dacă a lăsat de dorit uneori, dar toate astea, tot comportamentul lui, toate stările prin care trece, toate astea m-au făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de el şi mă bucur că mi-am dat seama de asta înainte să fie prea târziu.

- Nenorocitul dracului, murmur întorcându-mă spre el strângându-mi palmele în pumni.

Fac paşi apăsaţi spre el şi poate dacă nu ar ploua atât de tare ar vedea cât sunt de încruntată şi nervoasă. Mârâi când ajung în faţa să şi-i întâlnesc privirea amuzată. Eu am crezut că lumea mea a luat sfârşit şi el îşi permite luxul de a-şi bate joc de mine.

- Tâmpitule, idiotule, cretinule, spun lovindu-l cu pumnii în piept. Nenorocitule.. Am simţit că mor, cretinule, continui şi el începe să râdă.

Sunt conştientă că nu-mi simte loviturile şi nu pare deranjat deloc de modul în care îi spun, căci în privirea lui e aceeaşi dragoste ce mă face să plutesc, să zbor, dragostea lui îmi dă aripi, şi nu, nu fac reclamă la RedBull acum.

- Argh, mârâi nervoasă lovindu-l cu pumnul în umăr de data asta, cu mai multă putere. Eşti un idiot! Spun şi în următoarea secundă isi lipeşte buzele de ale mele făcându-mă să tac.