Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap. 24 ~ Dependență

Deschid ochii larg şi privesc în jur, afară e încă ziua deci nu am dormit exagerat de mult. Îmi înăbuş un căscat şi mă întind cât pot de bine, dezmortindu-mi oasele. Mai mare îmi e uimirea când dau de Carter inca lângă mine în pat, el nu prea e omul cu somnul, mai ales la amiaz. Dar după un zbor destul de lung şi o noapte nu tocmai liniştită e normal să simtă şi el nevoia de cât mai mult somn.

Mă ridic încet din pat, încât să nu-l trezesc. Îmi iau telefonul şi după merg direct la baie să-mi recuperez halatul, ce cu siguranţă zace pe podeaua băii. Îmi îmbrac halatul, dau drumul la apă din cadă şi ies din baie închizând uşa în urma mea.

Merg în bucătărie, îmi torn un pahar de suc după care mă aşez la masă. Trebuie să pregătesc ceva pentru cină, dar mai am timp de asta. Beau o gură mare de suc, fiindu-mi mult prea sete, după care decid să o sun pe mama. A trecut mult timp de când nu am mai vorbit cu ea, pot spune chiar că am neglijat-o în ultima vreme, mai ales că în toată vacanţă aceasta nu am mers decât o singură dată la ea, la începutul verii.

După câteva tonuri de apel, vocea catifelată a mamei îmi răsună în urechi şi-mi aduce zâmbetul pe buze. Vorbesc cu ea cred că mai bine de douăzeci de minute, vrute şi nevrute, de la chestii banale până la chestii serioase cum ar fi că nu ştiu să economisesc, şi că banii pe care mi-i trimite nu-i cad din cer. Nu că nu ştiam şi eu asta. Pe când să închid mamă, ca de fiecare dată, îmi aruncă bomba în faţă şi mă întreabă de Connor, aproape cum face de fiecare dată. Ştie situaţia noastră, oarecum, i-am spus o poveste puţin mai înfrumuseţată şi în ciuda faptului că eu îi tot spun că nu o să ne mai împăcăm, ea continua să întrebe de el, cu scuză „e un băiat bun", e pe naiba. Închid telefonul în cele din urmă înainte ca mama să mă enerveze mai tare, pe motiv că trebuie să mă apuc de gătit, bine că nu e minciună, chiar ar trebui să fac asta.

Îmi termin sucul şi mă găsesc masându-mi tâmpla cu degetele în timp ce-mi strofoc mintea să găsesc ceva repede şi bun de făcut. După câteva minutele de gândit, şi am gândit, fumul se vede prin bucătărie, mă luminez. Supa. O să fac o supă, căci aia se face rapid şi pe lângă supa ceva legume şi caşcaval pane, e o mâncare uşoară, având în vedere că e seara, dar şi bună.

Mă îndrept spre frigider şi-mi scot tot ce am nevoie, căci vreau să mă apuc cât mai repede posibil, astfel încât să nu mă apuce iarăşi lenea căci atunci nu vom mai mânca nimic. Cu toate că nu cred că ar avea Carter ceva împotrivă, cred că ar fi mai mult că fericit să comande pizza.

După jumătate de oră, mâncarea mea e aproape gata, mai aveam doar câteva minute bune de lucru înainte să mă trântesc pe canapea şi să-mi văd de relaxarea mea în continuare. Chiar când voiam să opresc aragazul de la supa două braţe puternice îmi cuprind talia făcându-mă să tresar. Îşi lipeşte buzele de gâtul meu şi respiraţia sa caldă îmi trimite fiori în tot corpul.

- Bună dimineaţa rază de soare, îmi şopteşte şi mi se face pielea de găină.

- Puiule, e ora şapte seara, îi spun chicotind, nu mai e dimineaţă de mult, continui încă râzând,

- Atât am dormit? Întreabă şi uimirea i se vede pe chip.

- Da, îi răspund repede râzând.

Mă întoarce cu faţa spre el şi-şi lipeşte buzele de ale mele, într-un sărut moale şi dulce. Îmi trec braţele peste spatele său şi-l strâng la rândul meu în braţe.

- Mergem în club diseară, spune şi oftează, ştiu cât de mult vrei asta.

Chiţăi în semn de fericire şi-mi trântesc cel mai tâmpit zâmbet pe faţă, dându-i de înţeles cât de fericită m-a făcut. Îmi ridic privirea spre el, pierzându-mi în ochii săi negri, şi-mi lipesc buzele de ale sale. Mă dezlipesc din sărut şi-mi aşeză capul în scobitura gâtului său.