Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap.2 ~ Supradoză de fericire.. sau nu !

- Cred că o să vreau doar desert! Vocea lui groasă face ecou în mintea mea.

- Carter, spun şi las propoziţia în aer.

Buzele sale fac contact cu gâtul meu iar respiraţia mi se accelerează. Mâinile sale se aşează pe coapsele mele strângându-le cu forţa. Îmi las gâtul într-o parte şi el îmi suge uşor pielea fină a gâtului lăsând o urmă minoră. Buzele noastre se unesc într-un dans pasional din care ne dezlipim abia când aerul începe să lipsească.

- Te iubesc, îmi şopteşte, iar eu nu fac decât să-l iau în braţe.

După atâta timp de când suntem împreună fie ca şi amici sau într-o relaţie cred că i-am spus o singură dată " te iubesc". De ce? Pentru că nu aş putea să-l mint spunându-i asta, nu e că nu-l iubesc căci o fac, dar nu în de ajuns încât să-i spun acest lucru.

Îl strâng tare în braţe şi îmi trec braţele peste umeri lui şi îl trag mai aproape de mine, simt doar nevoia să-l am aproape în clipa asta, nu mai vreau nimic altceva.

- Ai vrea să ne punem în pat? Întreb şi el zâmbeşte uşor.

Zâmbetul acesta dar mai ales ochii săi negri m-au cucerit. Nu pot să-i descriu zâmbetul, e atât de diferit faţă de multe altele văzute până acum. Buzele cărnoase se arcuiesc uşor şi dezvelesc doar puţin din dinţii săi de un alb perfect şi reuşeşte să transmită printr-un zâmbet mic atât de multă căldură şi iubire.

- Sigur strumfule, răspunsul sau vine repede.

Mă ia în braţe în stilul mireasa şi se îndrepta spre camera noastră. Îmi las capul pe umărul său şi închid ochi. Am nevoie doar de puţină afecţiune, astăzi a fost o zi grea din toate punctele de vedere. Poate că nu am făcut bine încercând să aflu ce se întâmplă cu el, dar totodată simt că am făcut ceea ce trebuia.

Mă lasă încet pe pat şi mă acoperă înainte să se pună şi el. Îşi trece un braţe peste talia mea şi mă trage la pieptul său. Buzele sale se lipesc de fruntea mea şi eu oftez.

- Te iubesc, spune şi eu nu spun nimic. Şi vorbesc serios strumfule, continua după ceva timp.

Mă întorc cu faţa spre el şi-l sărut apăsat. Ştiu că probabil aşteaptă să audă " şi eu" dar nu pot să fac asta, sufletul nu mă lasă.

- Noapte bună, şoptesc întorcându-mă la poziţia iniţială.

 Primesc un oftat în loc de răspuns şi realizez că l-am supărat, destul de rău aş spune. Închid ochi şi înainte să realizez cât îmi e de somn, adorm.

****

 Gura îmi e uscată aşa că decid să merg a beau apă. Carter doarme dus şi e atât de frumos în lumina luni ce-şi face loc de după perdeaua groasă de culoarea sângerie, ce nu e tocmai la locul ei. Trag perdeaua şi apoi plec spre bucătărie.

Sute de gânduri îşi fac loc în mintea mea făcându-mă să-mi doresc să nu mă fii trezit. Mă întreb ce face acum? Oare se mă gândeşte la mine? Dar ce întrebări banale, i-am distrus viaţa cum să se mai gândească la mine. După câte mi-a spus Dave mă simt şi mai vinovată pentru că l-am părăsit. Mi-a spus până şi cel mai întunecat secret al său şi nu l-am părăsit, i-am promis şi jurat că nu o să o fac şi totuşi am fugit ca o laşă când am dat de prima problemă.