Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap.7~ Si totusi.. Speranta e inca vie

- Ivy te rog nu pleca, e tot ce mai aud inainte sa gonesc spre lift.

Gonesc spre scari, singura mea destinatie fiind afara. Dave ma asteapta in holul blocului, dar pasii ma conduc grabiti spre iesire ignorandu-l complet. Lacrimile imi curg siroaie din ochi, si realizez ca pentru a nu stiu cata oara fug ca o lasa din calea fericiri mele. Cred ca singurul obstacol ce sta in calea fericiri mele, sunt eu.- Ivy stai! Strigatul lui Dave ma face sa ma opresc.Ma opresc si cad in genunchi. Imi sterg lacrimile de pe fata doar pentru a face altora loc.

- Ce ti-a facut? Intreaba Dave gafanind cand ajunge langa mine.

- Nimic, spun printre lacrimi.

- Si atunci? Intreaba pe un ton curios.

- Nu am avut curajul sa-l infrunt, sa stau atat de aproape de el, incerc sa-I explic dar sunt intrerupta de soneria telefonului sau.

- Da! Spune, raspunde Dave pe un ton sec.

- O sa incerc, dar nu promit, spune si inchide.

Fara sa am nevoie de indici imi dau seama cu cine a vorbit, dar mai ales cred ca si stiu ce a vrut

.- Te rog, aduna-te si du-te sa te vada, ma indeamna Dave si pare ca mai mult ma implora.

- Nu pot..

- Nu fii egoista Evyline, tu l-ai vazut, I-ai simtit parfumul, spune si ofteaza. El crede ca a avut o halucinatie, doar il chinui asa.

Incerc sa procesez ce-mi spune Dave si incep mai tare sa plang. Are dreptate. Ma sterg la ochii si trag aer puternic in piept. O sa o fac si pe asta. O sa ma duc la el.Ma ridic, ma scutur de praf si-l iau pe Dave in brate. Bratele sale imi ofera o imbratisare puternica astfel incat sa prind catusi de putin curaj.Imi ciufuleste parul si ma pupa pe frunte.

- Fii tare frumoaso! Ma incurajeaza si chicoteste.

II ofer un zambet cald, sau cel putin incerc, si pasesc incet spre intrarea in bloc. Daca alta data scarile mi se pareau cel mai enervant lucru', acum nu sunt de aceeasi parere. Pasesc incet pe fiecare treapta, parca cu teama ca nu cumva sa ma impiedic. Inima imi bate puternic de parca as fii alergat la maraton. Palmele imi transpira si gatul imi e extreme de uscat. Imi e teama sa dau ochii cu el si nu pentru ca m-ar rani, ci doar pentru ca il iubesc.Cu toata amanarea mea ajung intr-un final in fata usii sale. Ridic mana sa bat la usa si trag aer puternic in piept. Decid sa bat, cand un zgomot puternic se aude. Iar altele doua dupa. Inchid ochi si mai astept inca o miscare inainte sa intru.

- Idiotule! Vocea lui Connor ma loveste prin usa. Cum sa crezi idiotule ca vine sa te vada. Cum?

Lacrimile isi fac din nou loc pe obrajii mei si ma las sa cad sprijindu-ma cu spatele de perete. Sunt o nemernica, caci si atunci cand vreau sa-i fac bine, nu reusesc sa-i fac numai rau.Dupa cateva minute bune de plans si liniste din partea celui din spatele usi, ma ridic, imi sterg lacrimile si bat hotarata la usa. Secundele trec si gatul imi e uscat din nou. Inima isi accelereaza bataile, facandu-ma sa-mi doresc sa plec iar, dar nu o sa o fac. Merita sa stie ca am fost cu adevarat aici. Trag aer in piept cu putere si uit sa expir in clipa in care ii aud pasii apasati apropiindu-se de usa. In clipa in care deschide usa reusesc sa expir si sa ridic privirea din pamant.