Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap. 3 ~ Hotel Urgenţe de lux !

-Connor a luat o supradoză iar, îi spuse şi închise fără să-i dea ocazia să spună ceva.

Voia doar să ştie, nimic mai mult. Brunetul se aşeză în fund lângă trupul inert al blondului şi îi verifică iarăşi respiraţia, care devenea din ce în ce mai înceată. Lovii cu pumnul podeaua rece pe care stăteau amândoi şi privii disperat la ceas. Salvarea întârzia mai mult ca niciodată şi fiecare minut în plus era o şansă în minus pentru supravieţuirea lui Connor. Să-l piardă era singurul lucru pe care şi-l dorea, îl ştie de când s-a mutat aici şi chiar dacă la început nu se prea agreau acum ajunseseră ca fraţii.

Îşi luă inima în dinţi şi după ce-şi baga telefonul în buzunar îl luă pe Connor în braţe şi ieşi din apartament cu gândul de a-l duce chiar el la spital, chiar dacă ar fii trebuit să-l ducă în braţe până acolo.

Uşile liftului se deschise lăsând la iveală doi bătrânei ce-l priveau cu milă pe blond, îl ştiau atât de bine şi îi cunoşteau soarta din ultimul an. Soţii Harrison îl considerau până nu de mult ca fiul lor şi s-au străduit mult timp să-l aducă pe calea cea dreaptă dar au renunţat la fel ca toţi prieteni lui atunci când au văzut că eforturile lor nu au niciun efect. Dave e singurul care i-a rămas alături.

- Ce a făcut iarăşi? Întrebă doamna Harrison cu vocea tremurândă.

- A luat o supradoză, răspunse Dave lăsând privirea în pământ.

Înainte ca cineva să mai spune ceva uşile liftului se închiseră, oprind totodată contactul vizual dintre ei. Respiraţia blondului se auzea din ce în ce mai greu şi Dave devenea mai îngrijorat cu fiecare secundă. Ieşii din lift şi trecu repede prin holul blocului încercând să-şi apere prietenul de orice privirea curioasă. Chiar dacă toţi ştiau în ce stare e, nu dorea să-l vadă atât de vulnerabil. Lumina soarelui îl făcu pe brunet să clipească în repetate rânduri şi un zâmbet vag şi şters îi apăru pe chip când văzu salvarea gonind cu viteză spre locul unde se aflau.

- Bună ziua, un domn între cele două vârste salută după ce coborî din salvare.

- Bună ziua, răspunde Dave urmărindu-i cu privirea pe asistenţii ce-i puneau prietenul pe o targă.

Dave pov:

Mă urc în salvare privindu-i pe doctorii cu speranţă. Ultima dată când l-am dus în halul acesta la spital mi s-a spus foarte clar că dacă o să mai consume droguri sănătatea lui va avea de suferit. Dar cu cine? Eu nu am cu cine să discut toate astea, de fiecare dată când am încercat să-i explic mi-a zis că-l cicălesc de parcă aş fii maică-sa. Nu îi vreau numai binele şi el nu înţelege lucrul ăsta, sau dacă a înţeles e prea prost să accepte realitatea.

Liniştea ce domneşte în salvare e sufocantă şi faptul că spaţiul e atât de mic, mă face să mă simt şi mai rău decât până acum. Frâna bruscă pusă de şofer mă trezeşte la realitate şi cobor din salvare urmând tragă pe care se afla cel mai bun şi nătâng prieten al meu. Încerc să mă îmbărbătez pentru morală ce o voi primii din partea doctorului şi intru în salonul de aşteptare.