Războiul sexului II - Umbre din trecut ✅

Cap. 32 ~ Frumos la plajă

Din perspectiva autorului:

Evyline iese zâmbitoare pe uşă. În ciuda faptului că dis de dimineaţă fusese atât de hotărâtă să-l refuze pe Connor, acum lucrurile se schimbaseră. Ceva din interiorul ei o făcuse să se răzgândească brusc şi să acţioneze sub influenţa unui impuls, dar nu regreta nimic. Odată intrată în lift îşi scoate telefonul din buzunarul hanoracului cu scopul de a-i trimite un mesaj blondului, dar renunţă repede. Mai bine îl luă prin surprindere, măcar atât să facă pentru cină formidabilă de seara trecută.

Când aerul răcoros de afară o o lovii din plin îşi înconjura automat talia cu braţele. Ştia că e frig afară dar nu se aştepta să fie atât de frig. Cu siguranţă avea să se aleagă cu o răceală de toată frumuseţea, după ieşirea asta, dar era la fel de sigură şi de faptul că nu avea să regrete câtuşi de puţin.

Paşii îi sunt apăsaţi şi repezi în drumul spre plajă, voia să ajungă acolo cât mai repede, căci dorul de blond o cuprinsese şi se intensifică cu fiecare secundă trecută.

Un sentiment de vinovăţie pune stăpânire pe sufletul ei şi asta numai pentru ce i făcuse lui Carter. Nu s-a gândit niciodată că va fi în stare de aşa ceva, indiferent de circumstanţe. Dar cine a zis că iubirea tâmpeşte oameni, a avut cu siguranţă dreptate. Iubirea, dragostea, ne aduce în pragul nebuniei, ne face să luăm anumite decizii pripite, ne face să comitem lucruri nebuneşti şi toate astea numai pentru persoana iubită.

După câteva minute bune de mers coteşte într-un final la dreapta, realizând că mai are doar câteva minute şi va ajunge la plajă. Dar apoi un val de întrebări îi invadează mintea făcând-o să-şi regrete puţin decizia. Dacă Connor nu va venii pe plajă? Dacă nu îl va găsii? Dacă a venit degeaba? Toate aceste întrebări îi bântuie prin cap aducându-i tristeţea în suflet. Ştia că avea să regrete această decizie numai în cazul în care nu va da de Connor pe plajă.

Frigul îi cuprinde întregul trup făcând-o să-şi mişte palmele cu viteze pe braţe, în speranţa că se vă încălzii. Îşi ridică privirea spre cer şi un zâmbet micuţ îi apare în colţul gurii. Luna e regina cerului şi în această noapte, şi Evyline nu putea decât să se bucure de asta, căci lumina dată de luna îi făcea căutarea mult mai uşoară. Stelele sunt şi ele la locul lor, strălucind parcă mai tare ca niciodată, făcând din această noapte una de vis. Ceea ce şi urma să fie.

Se opreşte şi strâmbă din nas în momentul în care nisipul îi invadează tenişii. Nu a putut niciodată sa suporte modul în care se simte nisipul în papuci. Se apleacă şi-şi scoate papucii după care porneşte leneşă pe plajă. În ce parte ar fi trebuit să o ia mai exact. Plaja e enormă şi blondul nu îi oferise niciun indiciu exact, ci doar că va fi pe plajă în zona în care locuieşte. Se opreşte în mijlocul plajei şi ascultă sunetul produs de valuri, la fel ca de fiecare dată şi de această dată, sunetul produs de acestea îi aducea liniştea de care avea nevoie.. Se aşează în fund şi-şi închide ochii pentru a putea să-şi analizeze mai bine toate opţiunile. Ar fi trebuit totuşi să-i scrie un mesaj, căci altfel aceasta ieşirea avea să fie una imposibilă, căci nu credea că are vreo şansă să-l găsească.

Dar apoi chiar când se pregătii să-i trimiţi un mesaj îşi amintii că undeva puţin mai spre sud se afla doi piloni de beton rătăciţi, şi spun rătăciţi căci în aceasta zona nu era niciun baraj, erau numai ei doi. Evyline se ridică şi se scutură de nisip şi porneşte zâmbitoare spre locul unde spera să-l găsească pe blond. Încă nu îi venea să creadă ce a făcut sau că se afla acum pe plajă să se vadă cu el. Se pare că toate dăţile în care îşi spusese că trebuie să stea departe de el au fost doar aşa, ca să fie, căci nu putea sta departe de el şi se blestema pentru asta. Ştia că dacă avea să afle Carter, aceasta nu va putea să o ierte, pentru că e atât e greşit ceea ce face. Dar mai ştia că nu poate să stea nici cum departe de Connor.