Annabella (Volumul 2)

17.

Concursul a început cu prezentările fiecarei concurente în fața lui Wiliam, câteva dintre ele promițându-i că îşi vor da viața doar pentru ca el să fie fericit, continuând apoi cu nişte probe de plecăciune, unde el a trebuit să îşi dea seama care fată îi va fi loială şi care se preface. Bineînțeles că după emoțiile pe care le-am avut înainte să urc pe scenă, am încercat să fac totul ca la carte, mai ales că acum nu mai pot da înapoi. Deja ştiu că pe mine mă va alege Wiliam, aşa că toate probele astea înseamnă nimic pentru mine.

-Bine, dragii mei, spune prezentatorul brunet cu o barbă neagră evidentă. Acum este timpul ca fetele să fie investigate de regele nostru. Cu toții am aşteptat acest moment.

Wiliam aprobă subtil din cap şi zâmbeşte spre mulțimea de oameni sau diferite creaturi ce aclamează tot circul ăsta. Zău că îi place să se afle în centrul atenției, nu glumă.

-Eşti gata?

-Să vină prima fată, porunceşte Wiliam cu un zâmbet satisfăcut pe chip.

Practic el stă trântit în scaunul acela idiot şi aşteaptă ca noi, restul concurentelor să ne apropiem de el. Prima fată ce a urcat pe scenă păşeşte spre el. Poartă o rochie roz bombon, iar părul blond şi foarte drept îi alunecă finuț pe umerii subțiri.

-Regele meu, începe ea să vorbească cu glas scăzut şi tremurând. Se observă cu uşurință că are emoții, biata de ea. Dacă mă vei alege pe mine îți promit să fac tot ce îmi stă în putință să nu te dezamăgesc vreodată.

Wiliam se ridică în picioare (după ce are grijă să o măsoare minuțios din cap până în picioare) şi se apropie de ea. Fata încremeneşte şi închide ochii când Wiliam îşi pune degetele pe capul ei. Se aşterne un moment de tăcere, probabil datorită faptului că Wiliam se află acum în mintea concurentei, iar o încordare mă cuprinde. Cine ar fi crezut că voi ajunge vreodată în situația asta? În urmă cu câteva luni tot ce voiam era să mă căsătoresc cu Alexander la îndemnurile mamei şi să fiu întreținută de el toată viața. Şi uite unde am ajuns: într-un cu altul alt Tărâm, cu gândul la Dominic şi trupul la Wiliam. Poate fizic sunt aici, dar spiritual voi fi mereu pe Pământ. Acolo îmi este locul.

-Pss, te simți bine? Întreabă fata de lângă mine.

Are nişte ochi albaştri, fermecători şi poartă o rochie albă, atât de curată. Îmi zâmbeşte încurajator, iar eu îi întorc gestul. Pare atât de calmă şi calculată.

-Da, sunt bine, răspund la fel de şoptit ca ea.

Arunc o privire asupra liniei de fete din dreapta acestei străine şi observ că mai sunt cinci ce mai trebuiesc "verificate". Se pare că Wiliam a fost destul de rapid.

-Am emoții, îmi spune tipa, frecându-şi palmele una de alta. Îmi doresc atât de mult să devin soția lui, el mă poate ajuta să îmi vindec mama.

Înghit în sec.

-Este bolnavă? Reuşesc să întreb.

-Da, dar odată ce voi deveni regină, sângele meu va fi mai special decât ai celorlalți vampiri, deci o voi putea vindeca.

Pare atât de optimistă, iar eu mă simt foarte vinovată căci îi voi lua această şansă. Merită să îşi vindece mama, eu nu am reuşit să o opresc pe mama în a se sinucide, dar dacă aş fi avut şansa, probabil aş fi profitat de ea.

-Următoarea, aud glasul lui Wiliam peste toate gândurile mele.

Tipa de lângă mine îmi zâmbeşte ca şi cum noi am împărtăşi un mare secret şi se îndreaptă spre Wiliam. Ce pot să fac să îl conving pe Wiliam să o aleagă pe ea în locul meu? Probabil că nimic din moment ce Paul este doar la câțiva paşi şi mă priveşte cu grijă. Am senzația că îmi simte lupta interioară, dar este legat de mâini şi de picioare şi trebuie să se comporte cu mine aşa cum face cu restul concurentelor.