Annabella (Volumul 2)

37.

Dormitorul lui Wiliam este exact cum mi-l amintesc. Mobilierul întunecat creează o sobrietate încăperii alături de fereastra ce oferă o imagine uimitoare curții. Nu observasem asta până acum, motiv pentru care cum ajung în dormitor primul lucru pe care îl fac este să mă apropii de fereastră.

Lumina lunii pline conferă intimitate, însă tensiunea dintre mine şi Wiliam este deasă. Îi simt mâna pe umărul meu, iar eu tremur uşor, strângându-mi puternic pleoapele. Îşi aşează cealaltă mână peste abdomenul meu, lipindu-mi corpul de al său. Nu credeam că astfel se va sfârşi ziua de astăzi, cu toate că era ceva previzibil.

Mă întoarce lent cu fața spre el şi îmi dă  o şuviță de păr după ureche, uitându-se exact în ochii mei. Simt cum picioarele îmi sunt gata să cedeze, dar nu sunt în stare nici măcar să renunț la pantofii cu toc.

-Descalță-te, îmi cere el sec neluându-şi o clipă privirea de pe mine.

Miroase a alcool, însă nu băuse suficient de mult încât să se îmbăte. Pare mai mult amețit de toată tensiunea şi încordarea dintre noi cum de altfel sunt şi eu.

Cumva reuşesc să îi execut ordinul, lăsându-mi pantofii undeva la marginea patului, iar eu devin dintr-o dată cu mult mai mică de înălțime decât el. Fața mea se află la nivelul pieptului său mare şi atât de bine lucrat.

Oftez pentru a-mi relaxa muşchii când se apleacă şi îmi sărută gâtul descoperit de materialul rochiei. Mâinile mi-au rămas inerte pe lângă corp chiar şi după ce talia mi-a fost cuprinsă de nişte degete mari care m-au lipit mai mult de corpul solid al lui Wiliam.

-Eşti a mea, îmi şopteşte la ureche, înainte ca mâinile să i se întindă după fermuarul rochiei.

Nu îl opresc să nu îl coboare într-o manieră lentă, apoi să mă împingă uşor spre pat. Cumva ştiam că la un moment dat va ajunge să mă domine într-un totul, deci nu e o surpriză pentru mine când buzele sale fac contact dur cu ale mele. Sunt încremenită când limba lui Wiliam ajunge în gura mea, iar una dintre mâinile sale în părul meu pe care Dakota s-a străduit să îl aranjeze. Wiliam mă sărută cu atâta foc şi dorință, gâfâind uşor încât am impresia că a aşteptat momentul ăsta de prea mult timp.

Mă îndeamnă să iau loc pe marginea patului, iar el îngenunchează lângă mine pentru a-mi ridica rochia lungă de pe picioare. Îmi sprijin greutatea în mâini când ochii săi se ridică asupra chipului meu îmbujorat.

Este atât de...grijuliu. Nu credeam că se va atinge de mine cu atât de multă băgare de seamă.

-Relaxează-te, îmi cere cu ochii ațintiți asupra picioarelor mele acum descoperite de rochie.

Aprob uşor din cap, având impresia că în acest moment viața mea depinde de el. Îmi sărută într-o manieră foarte lentă ambele picioare, ducând săruturile pe coapse în sus. Când rochia devine mult prea inconfortabilă, se decide să îşi ridice privirea din nou asupra mea. Îmi muşcam buza inferioară, gest prea bine observat de el pentru că un zâmbet încolțeşte pe chipul său atât de frumos.

S-a năpustit asupra mea şi mi-a prins bărbia cu două degete, însă într-un mod grijuliu şi blând. L-am privit în ochi cât mi-a coborât rochia de pe brațe şi o dat-o jos până la nivelul taliei.

Aruncă o privire scurtă asupra sânilor din sutien, însă pe urmă îmi prinde buzele într-un alt sărut, lăsându-şi greutatea corpului pe mine. Ajung să fiu aşezată pe spate, cu un Wiliam încordat deasupra mea. Poate dorința a pus stăpânire asupra lui sau doar stă incomod în poziția asta. Oricare ar fi motivul, îl las să mă sărute în continuare, trecându-şi mâinile în disperare peste spatele, respectiv abdomenul meu.