Annabella (Volumul 2)

35.

Paul s-a ținut de cuvânt şi a adus-o pe Dolly înapoi acasă. Pentru prima oară după mult timp am luat-o în brațe şi am vorbit cu ea. Este murdară în majoritatea zonelor corporale, iar hainele îi sunt sfârtecate pe ea, însă cel puțin este acasă.

-Ce i-ai luat lui Grek? Întreabă Paul, uitându-se insistent în direcția lui Wiliam.

Wiliam este aşezat pe canapeaua de afară, profitând de faptul că aerul rece a trecut, iar acum am trecut la o garderobă de vară şi purtând un tricou negru, mulat.

-I-am omorât sora.

Tonul său este sec, iar eu încerc să îmi mențin suprinderea pentru mine. Wiliam chiar nu are pic de scrupule?

-Unde e el acum? Întreabă Charlie, iar Paul îi face semn să o lase baltă. Nu am nevoie de un alt indiciu pentru a înțelege că Paul este un criminal la fel de mare precum Wiliam şi că l-a ucis pe Grek fără să clipească.

Dolly se uită într-un mod nu foarte drăguț în direcția fratelui ei mai mare, Wiliam, cât mâna sa o strânge cu putere pe a mea.

-M-ai lăsat acolo, murmură ea cu ochii în lacrimi. Tu, fratele meu m-ai lăsat să fiu chinuită pentru fapta ta!

Wiliam nu face nimic pentru a o calma, cu toate că ochii lui Dolly au devenit roşii, iar brațele îi tremură din cauza nervilor. Regele Tărâmului doar priveşte impasibil, cu veşnicul său pahar între degete. Aş minți dacă aş spune că impasibilitatea sa nu mă scoate din sărite.

-La naiba, am făcut tot ce mi-ai cerut. Totul! Țipă Dolly, ridicându-se în picioare şi aruncând astfel pătura ce îi era aşezată pe genunchi pe jos. Ce mai vrei să fac ca să mă ierți?

Wiliam, din nou nu spune nimic, însă îi face semn unuia dintre oamenii săi să se apropie pentru a  o determina pe Dolly să se aşeze din nou pe scaunul ce se află lângă mine. Acesta se conformează imediat şi o redepune pe Dolly pe locul dorit. Paul este retras, pregătit deja să plece. Pare să vorbească ceva cu Charlie, însă uneori privirea i se mai îndreaptă asupra noastră.

-Nu îmi place tonul ei, spune Wiliam cu un calm ieşit din comun, uitându-se în direcția bărbatului solid care a aşezat-o pe Dolly pe scaun.

Ca şi cum acesta nu ar fi avut nevoie de un alt îndemn, se foloseşte de forța vampirească pentru a-i prinde un braț lui Dolly şi de a-l duce la spatele ei. Înainte să aibă timp aceasta să reacționeze, străinul îşi introduce o mână în corpul ei, făcând-o să se zvârcolească de durere.

-Opreşte-te, spun speriată când Dolly îşi apleacă capul din cauza neputinței, iar respirația îi este sacadată.

Picioarele deja mă conduc spre canapeaua pe care este aşezat Wiliam. Acesta îşi focusează imediat atenția asupra mea, părând să ignore gemetele surorii lui mai mici care continuă să aibă mâna unui străin în corpul său, probabil atingându-i organele.

-Wiliam, te rog...

Viitorul meu soț se întinde şi îmi prinde mâna dreaptă într-a lui, iar eu tremur uşor. Îmi mângâie apoi pielea fină a mâinii cu degetul său mare înainte de a îmi face semn să mă aşez în poala sa. Ezit pe moment, însă decid că o contrazicere ar fi fatală în momentul de față, în special din cauza lui Dolly ale cărei gemete încă îmi aduc o stare agitată în tot corpul.

Mă aşez aşadar în poala lui Wiliam, uitându-mă pentru o nanosecundă în direcția lui Dolly, asta înainte ca mila pentru ea să mă acapareze şi să îmi mut privirea spre degetele mele din poală.

-Frate, ce tot faci? Întreabă Charlie uitându-se când în direcția bărbatului care şi-a aşezat o palmă pe picioarele mele, iar cu cealaltă îşi menține paharul cu vin sau sânge, când spre sora lui.