Annabella (Volumul 2)

20.

-Deci spuneți că nu l-ați mai văzut înainte?

Întrebarea lui Paul mă face să scutur din cap în semn negativ ca răspuns cât timp continui să îmi curăț sângele din jurul rănii de la mână.

Străinul care l-a făcut chiar şi pe Wiliam să îşi piardă controlul asupra simțurilor pentru câteva momente scurte se află în continuare pe podea, cu brațele acum legate cu cătuşe unele de altele. Nu ştiu cum ar reacționa dacă s-ar trezi. Wiliam i-a scos inima, dar după spusele lui, tipul nu a murit încă. Nu ştiu cum asta este posibil, dar presimt că voi afla chiar dacă nu vreau.

-Sângele tău alimentează orice vampir, îmi spune Paul calm. Nu trebuie să te transformi într-o pungă de sânge pentru orice străin îți iese în cale. Dacă Dolly nu ar fi apărut la timp, cine ştie ce s-ar fi întâmplat.

Tind să îi dau dreptate şi să îi mulțumesc lui Dolly din priviri că l-a luat pe Wiliam de lângă mine încă de când ochii au început să îşi schimbe culoarea.

-Ştiu, dar când a spus că se simte rău şi are nevoie de hrană pur şi simplu am vrut să îl ajut. Am simțit că nu e ceva bine cu el.

-Să nu mai faci asta, continuă Paul cu acelaşi glas calm, dar ferm. Trebuie să înțelegi că singurele persoane cărora ai dreptul să le dai din sângele tău sunt membrii noii tale familii, în special Wiliam. El are dreptul să se servească când doreşte din tine, chiar şi fără acordul tău.

Face un pas în spate cât să o poată privi şi pe mezina familiei. Dolly este aşeazată pe scaunul alăturat mie şi îi aruncă fostului rege al Tărâmului o privire îngrijorătoare.

-Trebuie să măriți paza. Nu putem permite ca un incident de genul să aibă loc iar. Preluați din oamenii mei dacă este nevoie, doar încercați să o protejați pe Annabella cât este om.

Intrarea fulgerătoare a lui Wiliam le atrage însă atenția asupra lui. Păşeşte apăsat şi sigur până ajunge în dreptul meu, dar nu se aşează, preferând să rămână la acelaşi nivel cu al lui Paul.

-Annabella va rămâne om indiferent de circumstanțe, spune el. Ai idee cu ce l-ar fi ajutat sângele ei pe acel străin?

Paul înclină uşor capul într-o parte, apoi ocupă unul dintre scaunele aşeazate la masa din curte. În serile de vară această masă este mai mult decât binevenită.

-Annabella a dobândit un dar în urma logodnei cu tine, oftează Paul. Fiind specială şi înainte, acum sângele i s-a schimbat, devenind mult mai bun la gust şi de asemenea le oferă forță persoanelor ce îl gustă. Doar câteva picături pot ridica de la pământ un vampir rănit cu un țepuş de lemn, ceea ce este mare lucru dacă e să ne luăm după slăbiciunea vampirilor care nu sunt de viță nobilă pentru țepuşuri.

-Vrei să spui că nu am voie să dau sângele meu nimănui? Întreb uşor nesigură.

Paul aprobă uşor din cap, iar eu mă cufund astfel în gânduri. Hrănirea unui vampir cu sângele meu m-ar afecta într-un fel? M-ar face să mă simt mai vulnerabilă?

-Ce se va întâmpla cu tipul ăsta? Întreabă Dolly, indicând spre străinul căzut la pământ.

-Voi încerca să îl trag de limbă după ce se trezeşte, spune Wiliam. Ia-o pe Annabella şi mergeți în cameră. Nu sunteți în siguranță afară acum.

Dolly îl ascultă şi se hotărăşte să îmi prindă încheietura mâinii şi să mă tragă după ea spre treptele ce duc la primul etaj al casei. Dacă mă întrebați pe mine, sunt mai mult decât sigură că încă privesc pierdută un punct inexistent şi sunt tulburată de cele întâmplate. Adică pe bune acum. Nu în fiecare zi afli că propriul sânge poate fi folosit de vampiri în scopuri personale şi egoiste.