Annabella (Volumul 2)

39.

Pot spune că m-am obişnuit cu anotimpul răcoros de pe Tărâm, însă deja e prea de tot. Ploaia insistă să îmi dea peste cap toate planurile în vreme ce restul persoanelor din jurul meu nu par afectate de asta.

Voiam să trec pe la acei vrăjitori astăzi, însă cum anotimpul este mult prea rece, toți membri familiei lui Wiliam, inclusiv el s-au adunat în casă.

Fetele şi cu mine am terminat poveştile despre sex odată cu venirea băieților. Julian ținând-o în brațe pe Dolly nu este tocmai o imagine pe care o vezi în fiecare zi. Însă sunt convinsă că pot să stea împreună atât de liniştiți pentru că Wiliam s-a retras în propriul său dormitor sub pretextul că îl doare capul.

-Nu am mai auzit ca un vampir să aibă dureri de cap, spune Julian cu jumătate de gură.

-Probabil e încă supărat pentru ce i-a spus Paul, spune Charlie, sorbind din cafeaua sa fierbinte.

Toți par să ştie despre ce este vorba, mai puțin eu. Wiliam s-a întâlnit cu Paul? Iar dacă asta este adevărat, de ce ar trebui să fie supărat? Acum are puterile fostului rege al Tărâmului. Ar trebui să fie în al nouălea cer.

-Ce i-a spus Paul? Întreb peste liniştea apăsătoare din încăpere.

Toate privirile se ațintesc asupra mea într-o fracțiune de secundă şi încerc să nu mă fac cât mai mică în fotoliul pe care sunt aşezată. Sunt inexpresivi, iar asta nu mă ajută deloc să înțeleg ce se petrecere.

-Nu ştiu dacă noi suntem în măsură să te punem la curent cu ce s-a întâmplat sau mai bine zis cu ce urmează să se întâmple, spune Charlie printr-un oftat, obținând o privire încruntată de la o Dakota puțin confuză. Nici ea nu pare să ştie despre ce vorbeşte iubitul ei.

-Charlie, spune-mi tot, îi spun.

Charlie aruncă o privire precaută asupra uşii închise a sufrageriei, apoi asupra chipului lui Julian care aprobă uşor nesigur din cap. Ce poate fi atât de rău? M-am obişnuit să primesc veşti bombă.

-Annabella, începe Charlie să vorbească. Wiliam s-a întâlnit cu Paul pentru a-i cere ultima sa putere cu care încă nu a fost înzestrat, accea de a privi pe Pământ fără ajutorul vreunei vrăjitoare sau a unui obiect vrăjit. Paul i-a oferit-o, însă l-a avertizat să îşi păstreze calmul în ceea ce urma să vadă şi mai presus de toate să îşi amintească că are un Tărâm de condus.

Până aici nimic nu pare ieşit din comun. Bineînțeles că Wiliam a vrut să aibă acces asupra întregii puteri din moment ce a făcut atâtea lucruri pentru a o obține, inclusiv căsătorindu-se cu mine.

-Pe Pământ l-a văzut pe Dominic, pregătindu-şi ultimele detalii înainte de plecare. Se pare că nepotul lui Paul nu va lăsa lucrurile să se termine aşa şi vine aici nu doar să se răzbune, ci şi să îşi ia puterea şi moştenirea înapoi.

Uit cum se respiră când uşa este trântită de perete, iar un Wiliam cu un chip inexpresiv intră în încăpere. Îl privesc cu gura întredeschisă datorită informației pe care nu am reuşit să o asimilez, iar el nu pare afectat de asta.

-Julian, pregăteşte-ți oamenii. Plecăm mâine în zori, spune Wiliam pe un ton hotărât.

-Unde să plecați? Întreabă Dolly inpacientată, ridicându-se în picioare. Este îmbrăcată cu o rochie mulată pe corp de culoare albastră, iar când se vede în picioare este nevoită să o tragă ceva mai jos pe coapse.

-Voi veniți cu noi, spune Wiliam sec, uitându-se spre Dolly şi Dakota.

-Cu mine cum rămâne? Întreb agitată, ridicându-mi privirea spre Wiliam.