Annabella (Volumul 2)

34.

Dintre toate persoanele de pe acest Tărâm pe care m-aş fi aşteptat să le văd, prezența lui Paul în sufragerie nu am prevăzut-o. Îmi continui drumul spre masă, iar fostul rege al Tărâmului se ridică în picioare şi păşeşte grăbit în direcția mea.

-Annabella, devii din ce în ce mai frumoasă, spune el luându-mi mâna şi ducând-o la buzele lui.

-Bună, Paul. Mă bucur să te văd.

O senzație familiară mă cuprinde de fiecare dată când Paul vine pe la noi. Am impresia că am împărțit un mare secret în trecut şi acum îmi reamintesc totul. Nu mă pot simți rezervată în preajma lui, cu toate că nu înțeleg exact motivul. Niciodată nu l-am înțeles.

-Cum de ai venit? Întreb curioasă în timp ce iau loc pe scaunul liber de la masă, exact cel din fața lui Paul.

-Am aflat despre Dolly şi ce i s-a întâmplat şi am spus să mă ocup chiar eu de această problemă. Nimeni nu are dreptul să şantajeze regele Tărâmului.

Sobrietatea vorbelor lui mă fac să îmi întorc pentru câteva momente privirea pe Wiliam ce se află în stânga mea, la capătul mesei.

Imagini de seara trecută îmi invadează mintea şi un nou val de furie mă cuprinde. Încă nu pot să cred că Wiliam mă poate înjosi în aşa fel fără ca măcar să îl intereseze. Totuşi, urmează să ne căsătorim, iar el se culcă fără remuşcări cu Gloria chiar sub ochii mei!

-Măcar unul să ia atitudine, spun înainte să mă răzgândesc, simțind deja privirea lui Wiliam asupra mea.

Nu mă uit însă în direcția lui din nou, însă îl aud expirând mai mult nervos.

-Dolly este ca şi fata mea, iar Grek va plăti pentru ce i-a făcut, continuă Paul.

Ce vrea să spună cu "va plăti"?

-Desert? Întreabă Charlie, schimbând astfel subiectul.

Puțin mai târziu, Paul se uită extrem de insistent în direcția mea, iar eu nu am nimic împotrivă. Cumva mă linişteşte gândul că el o va găsi pe Dolly. Cel puțin încearcă să facă ceva în această privință, iar ea nu va rămâne abandonată acolo.

-Tu îl cunoşti pe Grek? Întreabă Paul în cele din urmă, iar eu ridic din umeri.

-A intrat de câteva ori în dormitorul meu, însă de cele mai multe ori l-am visat.

-L-ai visat?

Paul pare surprins, cum de altfel este şi Charlie, împreună cu Dakota. Nu am spus nimănui despre visele mele urâte cu acel monstru care mă urmărea sau tatăl cu fratele meu vitreg ce îmi aplicau o bătaie cruntă. Coşmarurile nu au dispărut nici acum, însă m-am obișnuit cu ele într-o oarecare măsură acum că Wiliam mi-a aruncat toate somniferele pe jos.

-Da, nu ştiu de unde provin aceste vise. Pur şi simplu apărea în visele mele.

-Asemănător cu modul în care comunicai cu Dominic? Întreabă Paul aşezându-şi o mână sub bărbie. Pare foarte interesat de subiect.

-Nu. Cu Dominic era altceva, el avea posibilitatea de a mă adormi când voia, însă ce am avut cu Grek erau doar coşmaruri.

Şi încă ce mai coşmaruri!

-Iar eu de ce nu am aflat despre asta? Întreabă Paul cu privirea îndreptată asupra lui Wiliam care îşi duce nonşant paharul cu vin roşu spre buze.

-Ce se întâmplă cu Annabella nu te mai priveşte pe tine, spune Wiliam. Sau vrei să îți reamintesc că ea va fi soția mea, nu a ta?

Cuvintele lui mă fac să mă uit urât în direcția sa. De ce este răutăcios? Cel puțin pe Paul îl interesează câtuşi de puțin ce se petrece în viața mea.