Annabella (Volumul 2)

2.

Dominic a mâncat mai bine de două bucăți din carnea preparată de mine. Inițial credeam că vampirii nu pot mânca atât de multă mâncare, dar Dominic mi-a explicat calm că muşchii săi se dezvoltă doar cu ajutorul mâncării adevărate, iar sângele continuă să îi curgă prin vene din acelaşi motiv, însă puterea o dobândeşte prin sângele pe care îl "împrumută" de la alții.

-Vrei să facem ceva astăzi? Întreb. Poate vedem un film sau ne plimbăm. M-am săturat să stau singură în casă.

Ştergându-şi buzele cu un şervețel, Dominic a analizat cele spuse de mine.

-Mă tem că va trebui să o lăsăm pe altă dată. Vezi tu, Paul m-a contactat noaptea trecută şi mi-a cerut să îi fac câteva favoruri.

-Cum ar fi?

Dominic oftează.

-Vrea să aflu exact cine este vrăjitoarea pe care Alexander a angajat-o să facă vraja împotriva lui. Aceea femeie a reuşit să facă rost de foarte multă putere pentru a rupe legătură dintre voi, dar şi de a-şi da seama că cineva trăieşte prin tine, ne poate fi de folos.

-Ce vrea să facă Paul mai exact? Întreb. Stai toată ziua să îi îndeplineşti cerințele, dar eu habar nu am ce plănuiți.

Dominic îşi arcuieşte buzele într-un zâmbet, iar spre marea mea enervare, se ridică de la masă, pregătit să plece. Mă fixează cu ochii săi căprui şi blânzi cât timp se apropie cu paşi ca de felină de scaunul pe care sunt aşezată. Mă sărută pe frunte, iar când se îndreaptă de spate îşi trece degetele prin firele şatene de păr.

-Nu trebuie să îți bați capul cu detaliile astea. Important este că în sfârşit suntem împreună, spune el.

Trece apoi pe lângă mine şi pleacă. Oftând, mă decid să strâng mâncarea ce a mai rămas pe masă, apoi să îi trimit un mesaj Izabelei. De când s-au întâmplat ultimele evenimente, am început să ținem legătura una cu cealaltă, dar doar când Dominic era plecat.

"Aveți nevoie de ceva?"

Răspunsul său vine în mai puțin de câteva secunde. Nici nu-i de mirare, doar sora mea nu are altceva de făcut decât să stea cu telefonul în mână toată ziua.

"Câteva şervețele, şi nişte suc. Să nu uiți de pungi!"

"OK"-tastez înapoi, pe urmă las telefonul pe blatul din bucătărie.

Carmen, sora patronului meu deține un cabinet medical chiar lângă cafeneaua în care lucrez. Fiind în mare parte ocupată cu clienții sau cu fratele ei, m-a lăsat pe mine să mă ocup de cabinet atâta timp cât am programul liber. Fiind luni, am după-amiaza liberă şi pot da o tură pe acolo ca să îndeplinesc cerințele surorii mele.

Au venit câțiva donatori de sânge săptămâna asta, iar sângele pe care îl iau este proaspăt, perfect pentru prietenii mei. Iau câteva pungi din sertăraşul cabinetului şi plec, asigurându-mă că nimeni nu m-a văzut. Trec strada, având o poşetă pe umăr în care se află sângele, îmi iau la revedere de la Carmen şi plec cu condiția de a veni şi mâine să mă ocup de clienții cafenelei. Carmen apreciază eforturile mele de a lucra în două locuri şi are suficientă încredere în mine, aşa că atunci când mai dispare sângele, crede de cuviință că nu a numărat bine pungile cu o zi în urmă.

Izabela se află la zece kilometri depărtare de Maryland, într-o vilă de la marginea pădurii. I-am cerut unui şofer de taxi să mă ducă până acolo, i-am plătit traseul şi i-am cerut să plece de aici. Acesta s-a conformat cam la fel de repede pe cât o urmă de spaimă i-a străpabătut chipul când a privit vila părăsită. Cel puțin asta crede el, că este părăsită.