Annabella (Volumul 2)

41.

Cuvintele spuse de acel vrăjitor au reuşit să mă îngrijoreze cu adevărat. Parcurg străzile Tărâmului gândindu-mă la semnificația lor şi ajung la concluzia că Wiliam ar trebui să fie "apele în care mă scald zilnic". Puterea lui este foarte mare acum, iar un război între ei nu ar face altceva decât să îl determine să le folosească, iar asta ar fi mai mult decât rău pentru toată lumea.

Îl voi convinge pe Wiliam să renunțe la război. Ştiu că este greu, dar cel puțin voi încerca. Dominic dacă a ales să se războiască cu noul rege înseamnă că are un plan bine pus la punct, iar eu nu pot risca ca Wiliam sau oricine altcineva să fie rănit.

Ajung în fața porții care acum este larg deschisă, cu toate că nimeni nu este în curte. Ignor acest detaliu şi urc la primul etaj, apoi la cel de al doilea pentru a vorbi cu Wiliam. Sper să îl conving că cel mai bun lucru e   să renunțe la bătălia asta. Vom face cumva să îl oprim pe Dominic, însă nu aşa.

Îmi găsesc soțul la pervazul ferestrei şi nu îşi îndreaptă atenția spre mine nici chiar după ce am pătruns în încăpere.

-Wiliam, trebuie să vorbim, spun.

-Lasă-mă să ghicesc, nu m-ai ascultat şi ai mers la acei vrăjitori, spune el.

Clipesc mărunt. Cum de ştie asta? Ultima oară când ne-am văzut el a rămas în pădure, iar eu nu am spus nimănui unde merg.

-Nu asta este important, spun. Nu vrei cel puțin să afli ce mi-a spus? Ai măcar habar că acest război ne va aduce pierzania la toți?

Abia acum Wiliam se ridică în picioare şi păşeşte spre mine. Dacă până acum m-am simțit intimidată de el, acum mă simt mai dornică ca niciodată să îl opresc.

-Războiul va avea loc, Anna. Cu sau fără voia noastră.

Pufnesc exasperată. Nu îl pot învinovăți că spune asta. Dominic este cel ce ne va ataca în cazul în care Wiliam nu acționează.

-Poate mai există o cale, murmur cu privirea ațintită la fereastră. Wiliam, haide să luăm legătura cu cei de pe Pământ. Poate sora mea, Alexander sau altcineva ştiu ceva şi ne vor ajuta.

Wiliam îşi încruntă sprâncenele înainte să se aşeze pe marginea patului.

-Îmi ceri să le cer o favoare după ce i-am ținut sechestrați luni de zile? Asta nu va funcționa.

Are dreptate, dar ce altceva am putea face? Să nu uităm că în cazul în care Dominic va câştiga războiul şi ei vor avea de suferit. Doar fac parte din lumea vampirilor şi trebuie să ştie ce se petrece cu conducătorul lor.

-O să vorbesc eu cu ei, spun imediat ce mă aşez lângă el. Sunt sigură că vor înțelege şi vor coopera.

Wiliam îşi aşează mâinile peste ale mele şi se întinde după un sărut. Nu mă opun. Îl las să îmi atingă buzele în acelaşi mod tandru în care a făcut-o în noaptea nunții. E doar o chestiune de timp până ce mâinile îi urcă pe obrajii mei, iar el adânceşte sărutului.

-Iar dacă nu fac asta? Întreabă cu  privirea spre mine. Riscăm să pierdem ocazia de a-l ataca pe Dominic aşteptând după cai verzi pe pereți. Tu nu ai mai avut războaie, deci ar fi mai bine să nu te amesteci.

Deschid gura să spun ceva, însă Wiliam se ridică de pe pat şi păşeşte spre uşă.

-Sper să mă ierți într-o zi pentru asta, însă nu te pot lăsa să îți rişti viața pentru o luptă pe care nu tu trebuie să o duci.

Spune Wiliam înainte de a ieşi pe uşă. Mă încrunt, nerealizând vorbele lui decât după ce cheia este răsucită în uşă, iar eu ajung să fiu închisă cu forța în dormitorul lui.

-Wiliam, Wiliam, țip, năpustindu-mă spre uşă. Nu face asta, te rog.

Dar nu mă ascultă, iar asta îmi spune vociferația de afară. Când privesc pe fereastră văd oamenii lui Julian aliniați pentru plecare. Au armele în nişte săculeți la spate şi aşteaptă ca liderul lor să îşi facă apariția. Oh, nu. Ei chiar vor pleca!

Deschid geamul şi îmi calculez şansele de supraviețuire, însă distanța este mult prea mare pentru a sări. Risc să îmi pierd viața înainte ca măcar să ajung jos, lovindu-mă de balustrada primului etaj. Oftez aşadar stresată şi mă aşez pe pat. Asta e? O să rămân aici în timp ce cu toții vor pleca?

O durere puternică de cap  îmi distrage total atenția şi mă trezesc zvârcolindu-mă pe salteaua patului. În cele din urmă renunț în a lupta cu durerea şi îmi pierd cunoştiința, lăsându-mi mâinile să cadă inerte pe lângă corp.

Locul în care mă aflu este chiar locuința pe care am împărțit-o cu Dominic. Însă el nu e aici. Plasma din livingul spațios este aprinsă, iar pe ecranul acesteia se derulează imagini cu prietenii mei.

Alexander este acolo, îmbrăcat cu o uniformă militărească şi ținând-o de mână pe sora mea. Ceilalți sunt şi ei acolo, cu aceleaşi uniforme ca a lui Alexander şi privesc în direcția lui Dominic.

-Bună, Annabella, spune Dominic, uitându-se în direcția mea. După cum vezi, soldații mei sunt pregătiți de plecare. Wiliam trebuie să se pregătească pentru ce va urma.

Imediat ce termină fraza, Alexander face un pas în față, iar un rânjet îi curbează buzele.

-Puterea lui va fi a noastră după noaptea asta, spune Alexander, uitându-se spre vrăjitoarea pe care o recunosc imediat ca fiind persoana care i-a ținut protejați de Dominic o bună perioadă de timp.

Nu îmi ia mult să pun lucrurile cap la cap. Dominic îi va lua puterea lui Wiliam cu ajutorul magiei. Asta înseamnă că va trişa!

-Alexander, de ce îl ajutați pe el? Întreb, cu toate că înregistrarea nu mă ajută să port un dialog cu ei.

Visul ia sfârşit, iar eu mă trezesc mai speriată ca niciodată.

-Războiul nu este pentru cucerirea celor două lumi, ci pentru a fura puterea lui Wiliam, şoptesc îngrozită.

SFÂRŞITUL VOLUMULUI II

__________
M-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca e mai bine sa închei acum cel de-al doilea volum pentru ca povestea sa continue in urmatorul. Sper sa fiti îngăduitori si sa imi lăsați câteva pareri inainte de a posta urmatorul volum. Va sunt foarte recunoscătoare pentru tot timpul acordat acestei povesti si sper sa rămâneți alaturi de mine in continuare. Pupici si sa ne recitim cu bine!💋