Aroganță sub un costum bleumarin

1.Pregătiri de nuntă 👗👠

-Sarra, îmbracă-te odată să nu întârziem la nuntă!
-Off stai că nu mă pot hotărî care rochie să o iau! Cea albastru închis cu dantelă la gât și în spate, sau cea turcoaz cu trenă în spate?
- Ia-o pe cea albastru închis că e mai elegantă! Cealaltă e de stradă..
-Nu știu cine ar purta rochia asta de nuntă pe stradă dar mna.. O iau pe cealaltă deși turcuazul îmi place mult mai mult.
-Bine, hai îmbracă-te odată!
-Dar Eveferra de ce nu vine?
- Nu ști cum e sora ta? Nu ar purta o rochie în viața ei, și în pantaloni nu o duc la nuntă! Pe tine în schimb nu știu cum să te mai îmbrac în pantaloni că numai rochii porți. Așa că, îmbracă-te odată și hai!
-Binee, sunt gata imediat!
-Aha, zise mama dându-și ochii peste cap. Peste 100 de ani.
-Da, normal. Zisem și m-a cuprins cu o privire de ziceai că vrea să mă omoare. Și desigur, am început să mă îmbrac mai repede. De frică, nu de altceva. A durat puțin mai mult să îmi pun cercei, brățara mea preferată, să îmi aranjez părul natural și creț, să mă dau cu 7 nuanțe de parfum, să îmi pun plasturi la ditamai tocurile mele ce aveau aceeași culoare ca și rochia, să îmi găsesc husa la telefon care are aceeași culoare ca și rochia și pantofii, și în scurt timp am fost gata.
-În sfarsit! După 100 de ani mai precis.
-Da, nu au trecut decât vreo 200. Iar privirea aia.
După aceea, Sarra s-a urcat în mașină pe locul din față, alături de mama ei care conducea. Nunta începea la 20:00 și când au pornit ele era 19:45.
-Din vina ta, că nu te îmbraci odată!
-Ehh.. O să ajungem. Nu e așa departe. Ba da, ba da e.
Doar vreo 25 km...
-Mersi că mi-ai zis, nu știam. Îi băgasem din nou o privire de aia, care de fiecare dată o bagă în sperieți și tace.
-Cu plăcere. Îmi băgase din nou o privire de aia, care de fiecare dată mă bagă în sperieți și tac.

Edit: Volumul 2 : Cioburi de Amintiri