23.Inima mea

41 2 0
                                    

-Pe bune?? Făcuse mami ochii cât cepele. Du-te , fată că minți!
-Nu mint! Stai sa iti arat o poza cu el.
Din cauza pozei neclare și din care nu prea se intelegea nimic, mami nu m-a crezut.
-Du-te, tu că n-are cum sa fie ăsta! Arăta altfel!
-Mami, esti culmea. Normal ca arată altfel dacă era îmbrăcat diferit!
-N-are cum! Lasa-ma ca minți. Acuma ti s-a urcat chelnerul la cap.
Am rămas cu gura căscată. Pur și simplu mami mă teroriza.
-Hai sa iti arat ce a spus! Sa vezi ca se potriveste la fix !
-Nu am chef sa citesc.
-Iti citesc eu.
"Ai fost cumva chelner acum o lună? "
Încă sunt. "
Vezi??
-De unde sti ca a fost chelner în Ildino? Râdea mami.
-"De unde ești?
Din Ildino. "
-Și de unde sti ca a fost chelner chiar la nunta la care am fost noi?
-"Ai fost chelner si la o nuntă tot acum aproximativ o lună?
La nunta lui Alexeviș și Radana?
Da "
-Mai sa fie, chiar el e.
-Vezi, ti-am zis eu.
Eram bucuroasă ca in sfârșit ma crede și nu mai spune că delirez. Aproape ca nici mie nu imi venea să cred.
-Pe vremea mea, ieseai undeva și dacă vedeai un băiat vorbeai cu el dar nu mai era atâta tehnologie încât să vă gasiti voi care v-ati văzut acum o lună.
-Esti culmea! Fii și tu mai modernă! Lumea s-a schimbat de atunci.
-Și ia zi, ce aplicație sau cum se numește ai folosit ca sa dai de el?
-Nu am folosit nimic. N-am cum. Nici nu exista asa ceva.
-Da, sigur te cred. Doar nu l-ai întâlnit intamplator, i-ai pus câteva întrebări și ai zis: Gata el e.
-Ba da. Chiar asa a fost.

Deja era seară și nu mi-a mai scris fix de o zi. Ce sa ma fac? Cum sa trăiesc fără el?

23: 11.

-Buna!

23:30

-Hey.
Am răspuns și eu după ce am vazut mesajul. Ma dureau ochii de când tot asteptam sa imi scrie dar uite ca în sfârșit a facut-o.

23: 42
-Ce faci?

23: 42
-Bine. Tu?

23: 42
-Bine, acum am ajuns acasă.

23: 42
-Doar acum?!

23: 45
-Da..

23: 45
-De ce?

23: 47
-Păi sunt chelner, ai uitat?

23: 47
-Aa, nu..

Cum să uit? Nici dacă aș vrea nu aș putea pentru ca niciun detaliu despre tine nu îmi scăpa. Eram atentă mereu să nu uit nimic. Însă tu erai diferit, dar special. Tu aveai mult prea multe probleme pe cap încât să mai ai timp să te confrunti și cu mine. Cu sentimentele mele. Dar oricum stiam ca ma iubeai. În fiecare zi cât nu vorbeam în inima mea apăreau sute de contradicții însă când venea seara și vorbeam inima mea era deschisă din nou. O inmuiai atât de ușor, nu stiu cum reușeai asta. Poate acest lucru este mai presus de cuvinte, mai presus de orice. Poate că este vorba chiar de însăși inima mea care încă nu realizează că te iubește.

Aroganță sub un costum bleumarin Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum