Aroganță sub un costum bleumarin

36."Nu mă împiedică să nu te iubesc "

Dragă inimă,

Sunt cu Lonard, Petro vrea să fiu cu el dar îl iubesc pe Aldo.

Cum vine asta ? Îmi explici ?

-Mergem?

-Unde?

-Vreau să îți arat ceva, îmi spune el.

-Ce?

-O să vezi, urmează-mă.

M-a luat de mână ca și cum m-ar iubi, de data asta însă nu m-am putut opune, pe cât e de înalt Petro, pe atât e și de puternic.

Lumina palidă a lunii ne mai veghea calea. Nu știam unde mergem. Mă lăsam ghidată de Petro care avea mâinile atât de calde și moi. Mă simțeam în siguranță cât îl țineam de mână.

Am ajuns intr-un loc ca și în basme. Era o cărare de trandafiri pe care am mers împreună, iar la capăt, cam greu imi era să disting prin întuneric, era un leagăn. Un leagăn pentru două persoane, care era pecetluit cu trandafiri albaștri.

-Așează-te. Mi-a spus el zâmbind.

-Uau, Petro. Zic eu. Cum...

-Îți strălucesc ochii, îmi spune el. Nici acum nu îmi vine să cred cât ești de frumoasă.

Petro se așează lângă mine și mă cuprinde cu brațul lui stâng pe după gât. Eu îmi las ușor capul pe umărul lui și încep să mă gândesc. Oare e greșit ce fac?

-Petro, tu sti că am..

-Iubit? Da, știu.
Mă întrerupe el spre surprinderea mea.

-Și... Atunci?
Îndrăznesc eu să întreb.

-Uite, faptul că ai iubit nu mă oprește să nu te iubesc, ok? Asta nu se poate schimba pentru că nu e o lege dată de guvern să se schimbe după posibilități, ci e un sentiment. Mai grav, e chiar e IUBIREA.

-Imi place cum gândești. Însă...
Ști și tu..

-Stiu. Te-am plăcut mereu Sarra. Regret că nu ti-am spus niciodată.. Dacă iti spuneam nu te lua altul și acum probabil erai a mea.. Știu că e prea târziu.

Petro avea dreptate. Atât de bine a ascuns asta încât niciodată nu m-aș fi așteptat ca el să simtă ceva pentru mine. Mai mult decât pentru o simplă prietenă.

-Da, e târziu..

Îi spun eu înghițind în sec.

-Nu vreau să te pierd, Sarra. Dacă tot nu putem fi mai mult, măcar să fim cum am fost până acum: DOAR PRIETENI.

-Așa o să fim, promit.

-Doar să nu se supere iubitul tău..

-Nu o să se supere...

-Promiți ?

-Da!

Îmi mângâia părul și mă privea fix și trist. Parcă aștepta ceva de la mine.