Am ajuns acasă. Eram obosită, capul îmi vâjâia iar inima îmi bătea asemeni unui ceas. "Tic-Tac". Timpul s-a scurs, distracția s-a terminat. Iubirea s-a dus.. Privirea lui, totul.. Nu mi-a mai rămas nimic. El e acolo, eu aici. Oare ne vom mai revedea vreodată Chelnere?
A doua zi dimineata, mami mi-a făcut un sandviș cu șuncă. Nu aveam chef de nimic, aveam niște cearcăne la ochi de ziceai ca sunt bătrânică.
-Tot nu ti-a trecut? Imi zise mami.
-Ce să îmi treacă?
-De chelner.
O priveam tăcută. Mi-era teamă să spun ceva.
-Nunta s-a terminat.
Zisem nehotărâtă.. Mi-era dor..
Eveferra tocmai intrase în bucătărie unde vorbeau cele două.
-Ce faceți? Cum a fost aseară?
-Frumos. Zise mami.
-Perfect. Zisem eu.
-Ma bucur, spuse Eveferra.
-Păcat că nu ai venit.
-De ce?
-Dacă l-ai fi văzut..
-Pe cine?
-Se referă la un Chelner. Intervenise mami ca și cum ar vrea să mă scoată dintr-o groapă.
Unul ca oricare altul..
-Te înșeli. Mă îngropasem eu mai adânc în propria groapă. Nu e așa! A fost mult prea special!!!
Am ieșit trântind ușa în urma mea. Mami a rămas acolo și s-a scos pe ea, ca întotdeauna.
-Eii.. Asta este. Sarra vorbește aiurea uneori.
-Mami?
-Da.
-Ce nu vrei să îmi spui?
Auzi cică " Unul ca oricare altul". Nimeni nu e ca și Chelnerul meu. Nu știu ce vrea să facă mami dar nu îi iese. Mi-e dor de el.. Nu mai pot.. Simt că mă sufoc. Chelnere, unde esti? Ce-i fi făcând? Ști, tu mi-ai topit inima.. Nu o lăsa acum așa. Cine s-ar fi așteptat, nu? Cine s-ar fi gândit că să găsesc iubirea adevărata fix acolo unde nu m-am gandit niciodata sa o caut. Cine ar fi știut? Dacă știai, ai fi luat măsuri? Stiu ca nu o să te mai văd niciodată dar tot nu aș fi schimbat nimic.
-Mami, de ce i-ai spus așa Evefferei?
-Uită-l!
Avea dreptate?
Nu, nici pe departe.
Sper..
Sau da.. Poate era cazul să îl uit..
Dar cum?
CITEȘTI
Aroganță sub un costum bleumarin
Roman d'amour-Te așteptam la apus, Chelnere. -Te-aș săruta la apus, Micuțo. Vol.2 "Aroganță și o mască ca amintire" #1 în Priviri, thanks Shineyșori❤❤ #4 în Prietenă
