Aroganță sub un costum bleumarin

46.Lucrurile cu adevărat importante

Toată familia lui s-a strâns la spital. Era deja ziuă și tot nu l-au scos din sala de operație. Nu mai puteam, eram neagră pe obraji cum mi-a curs rimelul însă eram și mai neagră în suflet de data asta. Puteam să pierd în orice clipă persoana care chiar mă iubește.

După încă 8 ore de stat în sala de așteptare, o asistentă a ieșit din Salonul Nr 14.

-Am o veste rea și o veste bună.

Părinții lui, bunica împreună cu încă un băiat care cred că era vărul lui Petro s-au apropiat de ea în fugă. La fel și eu.

-Spune-ți. Am zis eu.

Mama lui se uita la mine plângând. Cred că mă ura.

-Vestea bună este că a făcut față tuturor operațiilor și trăiește.

-Oh, slavă cerului! Strigă bucuroasă mama lui.

O așchie adâncă parcă mi s-a luat din inimă.

-Iar vestea rea...

-Spune-ți. Zic eu curajoasă.

-E în comă.

-Ce???!!

-Poftim?!!?!

-Nu, nu cred!!! Fiul meu...

-Și nu știm când se va trezi... Poate dura zile, săptămâni, luni...

Mama lui Petro era distrusă. Cu toții erau. Tot ce vedeam eu în oglinda lacrimilor lor, era vina mea.

Și știți când m-am simțit cel mai rău?

Când mama lui Petro m-a întrebat ce s-a întâmplat. Nu, nu am putut să îi spun.

-Sarra, te înteleg ,zise ea,suferi. Te doare să îl vezi pe bietul Petro așa. Pe toți ne doare. Sufletul tău de prietenă, urlă. Poți să îmi spui ce s-a întâmplat.

-Nici nu știu cum să vă spun. Zic eu plângând. E doar vina mea!

-Nu te acuza, Sarra! Petro mi-a povestit multe despre tine, esti o fată minunată. Când erai supărată pe alt băiat tot el te-a făcut să te simti mai bine. Mi-a zis intr-o zi: "Mami, Sarra suferă din iubire... Nu mai vreau să o văd suferind... De ce nu mă poate iubi și pe mine cum îl iubeste pe el? "

Inima mea tresări ca și cum eu am fost împușcată nu Petro.
Mă simțeam neputincioasă.

-Tot ce pot să îți spun , continuă ea zâmbind printre lacrimi,este că el te iubeste mult! Mereu te-a iubit! De când te-a cunoscut nu mi-a mai vorbit de nicio altă fată! Și știe că tu nu ai reușit să îl placi niciodată..

M-am chinuit atâta timp să caut iubirea în atâtea locuri și nu mi-am dat seama că ea a fost mereu în lucrurile mărunte...
Acum nu mai puteam să schimb nimic..