-Ce mai faci?
-Teme. Tu?
-Eu mănânc cipsuri.
-Vezi să nu te îngrași, Petro.
Știa că sunt sarcastică. Aproape că e scehelet.
-O să am grijă.
Cu școala cum mai merge?
-Bine. La tine?
-Eu fac și școală și sală. Zice el.
-Pe bune?
-Da! Să ști că am mai crescut de când trag de fiare. Am un metru optzeci și șase.
-Unde iti sunt un metru șaizeci și șase, micuțo?
-Aici.
-Unde? Parcă ai avea unu și cincizeci.
-Îi fi tu prea înalt.
-Esti? Sarra?!
-Unde?
-La telefon.
-Îi fi tu prea înalt.
-Da, știu. Râse Petro.
Nimeni nu mă înțelegea.
Nimeni nu reușește să însemne cât însemni tu. Nimeni nu poate să te înlocuiască, Aldo! Cred că.. Aș avea nevoie de o îmbrățișare..
Însă doar de la tine.
CITEȘTI
Aroganță sub un costum bleumarin
Romance-Te așteptam la apus, Chelnere. -Te-aș săruta la apus, Micuțo. Vol.2 "Aroganță și o mască ca amintire" #1 în Priviri, thanks Shineyșori❤❤ #4 în Prietenă
