Aroganță sub un costum bleumarin

8.Abătută

Cele două stăteau la ultima masă, de unde m-a privit el pentru prima oară, împreună cu el. El cu Rede stăteau cu spatele spre mine iar Mourissa cu fața dar nu m-a văzut. Rede se ridicase în picioare, și îi ciufuli părul lung, iar mai apoi se prinse cu mâinile de umerii lui mari și îl strânse în brațe. Amândoi zâmbeau.
Nu am mai putut să mă uit și am fugit tristă înăuntru.. Inima mea își dăduse seama că eu de la el am primit o privire dar ei i-a oferit un zâmbet.
Am intrat în fugă cu tocurile mele mari de aproape că mă împiedicasem de propile picioare, și m-am așezat abătută la masă.

-Tuuuu! Zise mami dintr-o dată. De ce ai urlat la mine și ai plecat? Toată lumea s-a uitat și nu am știut pe cine să mai bârfesc ca să mă scot pe mine.

Era clar nici nu mă mir. Mă așteptam la asta. Dar nu mai eram în apele mele să îmi mai fie frică acum. Ba da, ba da îmi era. De mami, oricând.

-Lasă-mă acum... Țipasem eu din nou și fugisem la baie.
-Îi culmea și fata asta.
Ce bârfă aș mai putea băga acum?

Ajung deprimată în baia restaurantului. Era o baie strâmtă dar luxoasă cu un candelabru la care nici nu visez. Ajung în fața oglinzii care era inconjurată de becuri incandescente, pun mâinile pe chiuveta albă ca și laptele, ridic capul și ochii, și privesc.
Văd o fată tristă, care a început să iubească un străin. Iar acum plânge când îl vede cu altcineva.

Asta sunt eu? Mă întreb.

Am ajuns să mă topesc după un necunoscut?

Nu au reușit persoane ce le știu de o viață să îmi înmoaie câtuși de puțin sufletul, și ai reușit tu. Și cei cărora le dădeam o mică speranță că încep să calc orgoliul măcar pe un vârf, le arătam mai apoi că s-au înșelat și mă îndepărtam de ei. Singurele persoane care au vrut neapărat să nu le alung au fost cele care s-au jurat că nu o să mai încerce să mă facă caldă din nou. Hai să fim serioși cine ar putea topi o inimă de gheață ca a mea? Cine s-ar fi așteptat vreodată că tu ai fi acela? Nu știu cine, dar eu, NiCIODATĂ!!

Bufff.

Se aude ușa de la baia femeilor.
Intră o doamnă înălțică și slabă, îmbrăcată într-o rochie vișinie și mulată. Vede o fată ce se uită la ea însăși tăcută, dar de i-ar fi citit gândurile, n-ar da rând să fugă.

Femeia se uita adânc, dar nu scosese vreun cuvânt. Îi urmăream privirea din oglindă, ce n-aș fi dat să fii TU acela..

Deși știu că n-ai cum să intri în baia femeilor.