Era totul sumbru și întunecat. Lumina soarelui nici nu bătea prin locul acela pustiu. Aerul era închis și mirosea groaznic. Oamenii aceia nu au mai văzut lumina de ani buni.
Agentul de pază m-a dus până la celula unde se afla Lonard. Arăta ca un dement. Își rupse părul din cap și își roase unghiile până în carne. Parcă aveam o reținere să mă apropii.
-M-ai mințit în tot timpul ăsta!
I-am spus.
-Îmi pare rău....
-Erai cu Rede!! Chiar am crezut că mă iubești... Nu am mai vorbit cu tine pentru că am auzit că vrei să îți bati joc de iubita ta, însă iubita ta nu am fost niciodată eu!!
-Da, știu.. Regret nes...
-Eu chiar te-am iubit, Lonard! Chiar am avut încredere în tine!
-Sarra...
-Oricâte scuze ți-ai cere, nu vor schimba ce ai făcut!
Nu a îndrăznit să mai spună nimic.
-Mă uit la tine și văd un alt om decât cel pe care l-am cunoscut eu. Te-ai ascuns și tu după o mască pe care nu am reușit să o detectez.. Chiar atât de buni actori sunteți cu toții?..
CITEȘTI
Aroganță sub un costum bleumarin
Romance-Te așteptam la apus, Chelnere. -Te-aș săruta la apus, Micuțo. Vol.2 "Aroganță și o mască ca amintire" #1 în Priviri, thanks Shineyșori❤❤ #4 în Prietenă
