Aroganță sub un costum bleumarin

21.Era ?

Eram pierdută în gândurile și dorințele mele când imi scrie Petro.
-Te-ai trezit, somnorici?
-Da!
-Ma bucur! 😊
-Ok.
-Ce-i cu tine?
-Nimic. Ce sa fie?
-Parca te-a lovit o mașină ,așa imi vorbesti.
-Stai liniștit ca nu m-a lovit.
-Nu am vrut să te jignesc.
-Nici eu...
-Sarra, ce e cu tine?

-Iar vorbesti cu băieți? Ma întrerupe mami râzând.
-Da, mami. Imi dai voie să continui?
-Sigur. Ei, de ar fi Chelnerul...
-Poti sa nu imi mai scoti ochii cu asta? Și eu imi doresc foarte mult să îl găsesc!
Ma ridic din pat și plec nervoasă. Mami a întrecut măsura. Ea a dat din umeri puțin nervoasă, dupa care s-a așezat pe pat mușcând un mar și uitandu-se la știri.

Mie îmi era din ce în ce mai greu. Eram rea cu Petro însă măcar el ma făcea să uit. Îl nedreptățisem.

-Imi pare rau!
-Nu e nimic, Sarra! Stiu ca ai un motiv anume.
-Am..
-Și nu ai de gând să mi-l spui?
-Nu.
-Nu ar trebui să existe secrete între noi.
-N-ar trebui, nu-i așa?
-Nu.
-Nu pot să iti spun.
-Bine ca nu poti. Incerc și eu să te ajut și tu acum imi spui ca nu poti sa imi zici ce problema ai. Bravo, Sarra ce să spun!
-Petro..
-Cred ca nu ar trebui să mai vorbim..
-Dar..
-Niciun dar!
-Dacă tu așa consideri..
-Pa, Sarra!

Acum ma lăsase și el.. Chiar nu mai aveam pe nimeni. Ma plimbam tristă prin casa și dau de rochia mea de culoare albastru închis ,aruncată de aseară pe un scaun. Mi-am adus aminte de costumul lui.. De privirea sa.. De fapt nu aș putea uita nici o secundă ce s-a întâmplat. E ca și cum aș fi rămas cu o trauma întipărită bine în suflet dar eu nu puteam să mi-l scot nici măcar din minte! Ma întrebam ce s-a schimbat la mine. Sau poate m-am schimbat eu?

22: 31

-Imi pare rau, am fost cam dur cu tine.
-Nu e nimic, Petro, te inteleg.
-Eu ar fi trebuit să te inteleg.
-Nici eu nu ma înțeleg, cum ai putea să o faci tu?
-Inseamna ca problema asta chiar e una gravă.

După 3 săptămâni

Sarra se plimba prin casă citind din noua ei carte preferata si in acelasi timp fredonand o melodie. Nu stiu cum poate face trei lucruri deodată. Era visătoare. Rar o mai gaseai cu picioarele pe Pământ fiindcă ea mereu era cu capul în nori în ciuda fricii de înălțime.

"Sabrina îl iubea pe Hogg însă el a mintit-o. El minte tot timpul. "
-Nu are cum! Tipasem eu. Hogg i-a dovedit de atâtea ori ca o iubește până acum! Dar mai ales de prima dată când s-au văzut. Cartea asta minte!
-Ce ai pățit, draga mea? Intervine mami în monologul meu.
-Nu are cum sa o fii mințit, mami!
-Sunt persoane care spun minciuni mai ușor decât adevărul.
-Eu nu cred. Nu pot să îmi imaginez asemenea persoane.
-O să dai peste multe persoane în viață..
-Mami, încetează să mai vorbesti ca o bătrânică de 148 de ani!
-Bine eu tac dar o să vezi tu..
- O să văd altă carte ca asta nu imi place. Sunt doar minciuni.
-Fix despre ceea ce vorbeam.
-Mamiiii!!

După ce mi-am făcut nervi și pe carte și pe mami, am pus mâna pe telefon și am intrat să deschid zecile de snap-uri pe care le-am primit în două ore cât am citit cartea. Am inceput sa rad la snap-ul pe care mi l-a trimis Petro cu câinele lui. Stătea cu burta în sus. Era atât de comic. Le deschid pe toate pe rând și dau peste unul în care nu inteleg ce era. Cred ca din cauza camerei telefonului. Imi măresc luminozitatea și imi dau seama că era un selfie făcut de un băiat care își ascundea fața de la ochi în jos de o perna. I se vedeau doar ochii albastri. I-am trimis și eu un snap. De obicei, cunosc toate peroanele de pe snap însă pe el nu îl stiam.
-Ce faci?
Mi-a scris după ce am văzut poza.
-Bine. Tu? Am zis.
-Bine și eu. Câți ani ai?
-15. Tu?
-16.
-Mulți înainte!
-La fel! Ne cunoaștem?
-Nu cred. Mai trimite poze cu tine ca nu prea te-am putut vedea.
-Ok.
Imi trimite încă trei poze dar care sunt tot așa cu tentă de a-și ascunde fața. Chiar nu stiam cine este. Mi se părea cunoscut și mă cuprindea o stare de nostalgie fără să o inteleg dar habar nu aveam cine e și de unde mi se pare mie atât de cunoscut.
-Tot nu te cunosc.
-Mai trimite și tu poze cu tine.
I-am trimis câteva.
Nu, nici eu nu te cunosc însă imi pari cunoscută.
-Și tu mie. De unde ești?
-Ildino.
Ildino era localitatea în care locuiau Rede și Mourissa și acolo unde am fost la nuntă.
Ma intreb cine era.

Sau.... Stai......!! Dacă era...? Nu, n-are cum sa fie..!