Aroganță sub un costum bleumarin

40.Un hoț se și descalță ?

-Petro?? Esti nebun? Ce cauți aici?

-Sunt aici pentru a-mi cere iertare a mia oară! Regret mult.. Imi pare rău pentru tot ce ți-am făcut.. Din vina mea v-ați despărțit... Chiar nu am vrut să își facă părerea asta despre tine.. Nu e adevărat.. Nu îl asculta..

-Stai. Ce? Nu ne-am despărțit. Petro , ce părere? Despre ce vorbesti?

-Stai. Nu ți-a spus? Hopa... Ăă.. Cred că mai bine aș pleca...

-Petro, nu te juca cu mine!! Spune-mi în față ce ai de spus!!

-Sarra, eu nu am să-ti spun decât că mi-ai lipsit mult în astea două săptămâni.. Doar credeam că..

-Ce credeai?

-Că v-ați despărțit..

-A trecut. Mi-a spus că a exagerat puțin și a sărit coarda.

-Serios? Atunci de ce a mai zis...

-Ce să zică?

-Sarra, tu chiar nu ști nimic sau joci teatru?

-Cum să mă prefac acum, Petro??! Esti culmea!! Ce tot vorbesti??

-Zilele astea am fost la bar cu câtiva prieteni. Era și el acolo. L-am recunoscut din prima. Era cu câțiva. Frații mei îl cunoșteau și au zis sa mergem la el. Ne-am îmbătat puțin, după ei au început să pună pariuri. Unul din prietenii mei a pus pariu ca Lonard nu poate să aibă iubita în două zile. Însă prietenii lui au știut că are și i-au explicat cum stă treaba, însă Lonard a zis:
-Nu mai sunt cu aia, ok? E o târfă care umblă cu toți. Nu am nevoie de așa panarame prin preajma mea.
-Când v-ati despărțit? L-a întrebat un prieten de al său mirat.
-Nu m-am despărțit de ea, fraților. Nici măcar nu îi mai scriu. O las să creadă că suntem un cuplu "fericit" ca să imi bat joc de ea.

Lacrimile mi se prelingeau pe toată fața. Deja ajunseră până la gât. Tot ce mi-a povestit Petro despre Lonard a fost un șoc total pentru mine. Nu puteam să cred așa ceva, nu avea cum.

-Imi pare rau, Sarra... Credeam că totuși ți-a zis.. Cât de nesimtit poți să fii să îți bați joc de o fată?...

-Nu.. Nu știu.. Zic eu cu vocea scăzută, tristă, înecată de lacrimi. Nu mai înțeleg nimic..

Petro s-a apropiat de mine si m-a strâns tare în brațe. Știa că nu sunt bine deloc. Aveam nevoie de îmbrățișarea lui dar nu și de vestea asta, care m-a schimbat complet.

Nu mi-a mai păsat că e 3 noaptea, și eu plâng pe holul de la apartamentul meu cu un străin în brațe care mi-a invadat domiciliul și care s-a descălțat după ce a intrat.