Aroganță sub un costum bleumarin

4.Paharele de pe tavă

Abia după ce lumea se așezase la masă, începuse să vibreze atmosfera. Toată lumea era într-o continuă vorbărie și gălăgie, dar când intrară mirii, se făcu brusc liniște în sală.
Cei doi erau atât de tineri și de frumoși, că străluceau mai tare ca luminile ce erau aruncate pe ei ca să iasă în evidență, deși nu era nevoie de ele ca să o facă. Muzica începuse să cânte din ce în ce mai tare și mai frumos, încât aveai impresia că sufletul avea să îți zboare sus, sus. Chelnerița care o servise pe mami adineaori se grăbea să aducă coșul în care să spargă mirii paharele, iar EL... El le ținea în mână pe o tavă. Ahh.. Ce aș vrea să fiu eu tava aia.. Ei bine, nu ca să zbor (poate puțin) , ci ca el să mă atingă.. Sau unul din paharele ce stăteau fixe pe tava lui. Stăteau ori de frică, ori deoarece nu voiau nici măcar ele să își îndepărteze privirea de la așa ființă minunată cum era el. Sau fiindca pur și simplu erau doar niște pahare și nu se puteau mișca. Sau să poată vedea.
Era atât de perfect, că să fii fost în locul miresei, mi-aș fi lăsat mirele și aș fi fugit cu el. Evident dacă nu era el mirele. Delirez..
Și nu o fac pentru prima dată pe ziua de azi..
Sau noaptea..
Habar n-am.
Îmi e cam lene să mă uit la ceas deși abia am ajuns și ar fi trebuit să fie în jur de 20. Dar timpul trece mult prea repede când inima ta are motive să bată, ochii tăi au motiv să vadă, iar tu ai motiv să trăiești.
Timpul trece mult prea repede când te privesc, chelnere!..

De aș fi avut un ochi de sticlă, tot te-aș fi privit. Tu ești oglinda mea, prințeso. Vezi tu mirii ăștia doi cât se iubesc de mult și au ales să își unească destinele? Vom putea fi și noi într-o zi ca ei? Eu în locul lui, tu în locul ei, la același restaurant și să ne ținem de mână.. Să ne unim și noi pe vecie. Vrei?
Cred că sunt nebun.
Mai bine să am grijă să nu dau paharele pe jos.
Nu ai putea fi tu în locul lor, micuțo? Să te țin pe tine așa.. Să te pot atinge..