Aroganță sub un costum bleumarin

28. Să te privesc în ochi și să-ți spun

-Nu sunt. Zic eu râzând.
-Ba esti. Zice.
-De când?
-Adineaori ai acceptat.
Imi zambeste. Jur ca e așa dragut când face asta.
-Nu am acceptat. Zic orgolioasă. Se supara. Fața lui cade și ochii lui privesc pământul. Se desprinde de mine si se pune supărat intr-o parte.
Nu stiu ce sa ii spun.
-Nu te supara..
-Lasă. Am înțeles. Nu-ti place de mine.
Cum sa nu-mi placa când te astept de o lună?
Nu am arătat deloc asta, nu?
-Imi pare rău.. Dar nici nu te cunosc.
-Atunci de ce ai ieșit cu un necunoscut?
-Pai..
-Eu te plac mult.
-Și eu te plac.
-Nu se prea vede. Zise în disperare dar zâmbind.
-Stiu. Iartă-ma.
Ma strânge în brațe cu intensitate. Verdele naturii ni se reflecta pe chipuri. Puteam să simt adierea lina a vântului și razele soarelui cum încercau să pătrundă printre copaci și să ne atingă.

Trecuse o jumătate de ora dar fusese cea mai frumoasa din viața mea.
-Mai stăm? Îl întreb.
-Eu ar trebui să plec ca la 16: 15 am autobuz și următorul e abia la 19.
-Ok, hai sa mergem.
-Da-mi un sărut.
Eu îl respingeam.
Te rog.
-Nu.
-De ce?
-Asa.
-Ok.
Ne-am plimbat înapoi pe drumul de lângă teren. Aldo imi zise fără să ma privească.
-Tot nu ai zis da.
-Stiu.
-Ma lasi să te sărut?
-Nu..
Dar ma saruta cu forța însă sărutul nu durase mai mult de o secundă pentru ca eu îl intrerupsem.
Tu imi dai saruturi la rație sau cum?
-... Nu..
-Văd.
Se suparase și grabise pasul în fața mea ca să nu îl mai ajung. Eu, însă am fugit până la el și l-am sărutat.
Imi zambise dar totuși nu prea era multumit. L-am luat de mână și am inceput sa ne plimbam împreună.
-Ma mănâncă spatele cred ca mi-a rămas iarbă. Zic.
-Stai sa văd.
Zise și imi ridicase tricoul, ma șterse și după ma îmbrățișase.
-Așa să fim tot timpul, ce zici?
-Așa să fim.

Și după ce am ajuns la drum el trebuia să o ia intr-o parte iar eu în altă. El în stația de autobuz, si eu să o sun pe mami să vină după mine.
-Ok, atunci. Ne mai vedem. Paa. Se îndepărtate supărat. Fug după el și zic:
-Staii!
L-am sărutat și m-am uitat să îi văd reacția. Tot nu părea prea încântat de asta. Era foarte diferit brusc ca și cum lumea i s-ar fi prăbușit în cap..
-Apropo. Zic.
-Da? Se întoarce.
-Daaa! Țip.
-Ce da?
-Da, vreau sa fiu iubita ta!