Aroganță sub un costum bleumarin

53.Totul s-a terminat

Mereu descoperim lucruri prea târziu, și când le descoperim ne e greu să le acceptăm.

Ne zbatem să avem lucruri mari și uităm să prețuim adevărata valoare a lucrurilor pe care le avem deja.

Așa e în viață, când ești în fața muntelui, nu mai vezi înălțimea lui reală.

Cât despre Petro, abia acum câteva zile am realizat că el nu se va mai trezi vreodată.

După 9 ani

Mă uitam la el și mă tot întrebam cum poți să îți detești propriul mire? Mami mereu m-a sfătuit să îmi caut un bărbat bogat și deștept. Ea și-a ales ginerele perfect însă eu nu îl iubeam deloc. Pur și simplu îl detestam.

Rochia mea de mireasă avea o curea albastru închis iar pe el nu l-am putut convinge nici cum să poarte costum bleumarin. Și-a luat costumul lui negru, ce-i arăta pe față aroganța.

Ne-am așezat la masa mirilor. Oricât era de frumos îmi era scârbă de caracterul său arogant.

-Doriți să vă servesc?

Se apropie un bărbat înalt, musculos, blond cu ochii albaștri. Avea un costum bleumarin asortat cu cureaua de la rochia mea de mireasă.

Când să îmi pună suc în pahar, ochii mei se întâlnesc cu ai lui.
Era chiar el, era CHELNERUL DE LA NUNTĂ!!

Văd că te căsătorești, Micuța mea..

Nu ai vrea să fii tu în locul lui, Chelnere ?

Cum să nu?

Ah.. Te așteptam la apus, Chelnere.

Te-aș săruta la apus, Micuțo.