Razele soarelui invadau Salonul Nr 14. De afară venea un miros de aer proaspăt și ușor. Au intrat câțiva fluturasi înăuntru. Eram bucuroasă să îi primesc. Știam că și lui Petro i-ar fi plăcut să îi vadă dacă ar fi deschis odată ochii.
Au trecut aproape două luni dar el încă dormea. Știam că o să se trezească într-o zi și mă va îmbrățișa așa cum face el mereu. Se va juca cu părul meu, mă va strânge din nou de mână și îmi va spune din nou cât sunt de frumoasă pentru el. Trebuia doar să am răbdare.
I-am dat un sărut pe frunte, după care m-am asezat lângă el. Dormea ca în noaptea în care s-a furișat la mine în apartament. Era ca un ursuleț pufos. Îmi era mai mare dragul să îl privesc.
Mi-am mângâiat lăntisorul de la gât. Din ziua aia, purtam mereu inițiala lui cu mine. Și el o avea pe a mea cu toate că au mai rămas pete de sânge pe ea. Am încercat să o spăl, dar nu s-au dus.
-Când o să deschizi ochii, îți promit ca o să facem și tot ce ti-ai dorit tu să faci până acum și nu ai putut sau nu ai avut curaj. Când o să te faci bine, o să ne cumpărăm din nou chestii pentru cupluri și o să ne distrăm împreună. Îți promit!
El nu se mișca însă eu știam că mă aude. De vreme ce inima îi bătea, știam că acolo sunt eu.
CITEȘTI
Aroganță sub un costum bleumarin
Romance-Te așteptam la apus, Chelnere. -Te-aș săruta la apus, Micuțo. Vol.2 "Aroganță și o mască ca amintire" #1 în Priviri, thanks Shineyșori❤❤ #4 în Prietenă
